Stau sedată şi privesc linia fina a tăieturii de pe mijlocul tavanului. Se întrepătrunde cu mii de poveşti ce nu o sa fie spuse niciodată. Nu am puterea de reacţie să închid becul care pâlpâie mocnit undeva în spatele meu, dar a cărui lumină reuşeşte totuşi să îmi invadeze retina. [citeste in continuare]

E apa plată, şi altădată era cafea matură…cafeaua rece, amară si neagră, cum îmi plăcea să o numesc, în dimineţile prea urâte care făceau disonanţă stăriilor mele de veşnică nemulţumire. [citeste in continuare]

Aici începe totul: cu mine! Şi tot aşa se termină. Posibil din cauza eternului narcisism care ma înconjoară, eu şi personalităţile mele multiple simţim nevoia să ne exprimam public, în marea de ciberspaţiu care ne înconjoară.Moto-ul: there will never be another me e mult prea pregnant pentru simplitatea mesajului pe care îl ascunde. [citeste in continuare]