….o să ajungi acasă obosit, cu metroul ăla nou, pe care tocmai l-au schimbat, o să mergi pe aceleaşi străzi ale cartierului tău, sub teii pe care nu i-ai observat niciodată. Şi o să te plictiseşti!
O să urci cele 4 etaje plictisit, o sa îţi arunci cheile pe birou, hainele pe jos, o sa deschizi laptopul şi televizorul.. [citeste in continuare]

E ca un sketch prost al unui artist de mâna a doua. E povestea scrisă în grabă pe un peron al gării al cărei nume nu-l mai ştiu. Era un chioşc la care oamenii beau bere neagră şi se uitau absenţi la vagoane! E privirea ei insensibilă în timp ce bate un ritm de neînţeles cu unghiile perfecte în noptiera franţuzească. [citeste in continuare]

Moto: „Femeile cumsecade nu nasc niciodată pasiuni puternice”.
Şi stai în banca ta frumos lăcuită, parfumată cu lemn de trandafir. Zâmbeşti pentru că ştii că aşa trebuie! [citeste in continuare]

Sunt sentimente alterate, uitate în cufărul ponosit cu amintiri. E căldura halucinantă care ne face să ne pierdem raţiunea. Eşti tu, care uiţi că mă iubeşti şi încerci să îmi vinzi fericirea neştiind că nu dau doi bani pe ea. Sunt regretele înăbuşite şi gesturile fade care trădează superficialitate. [citeste in continuare]

Am post-it-uri peste tot. Sunt toate culorile, sunt vii şi alarmante, toate parcă să îmi atragă atenţia asupra unor lucruri de care nu trebuie să uit. E imperios necesar să ma concentrez! [citeste in continuare]

Nu am chef de nimic, nici măcar de mine. Nu am chef de imaginea din oglindă care e din ce în ce mai palidă, cu faţa longilină ce încearcă să îmi comunice ceva, dar am încetat să o mai ascult de o vreme.
Sunt obosită …lasă-mă! Nu sunt zilele mele bune, şi ştiu că am avut destule. [citeste in continuare]

Sunt micile cretinisme care te scot din sărite în zilele în care nimic nu pare să meargă bine. E chiuveta care picură psihotic în tigaia de dimineaţă în care s-a ars omleta pentru că ai uitat complet de ea, ocupat fiind cu fierul de călcat si reglarea pentru materialele soft, după ce deja ţi-ai ars bluza preferată din mătase, [citeste in continuare]

Actul I, scena II

(Cadru: cartier marginaş din suburbia lugubră, în strada principală felinar spart, arbori, arbuşti, liene şi blocul de la periferie).
Paşii Marinelei, cu flecurile din fier, se aud din depărtare. E chemarea spre inocenţa pierdută. Se întoarce de la muncă. A fost schimbul III. [citeste in continuare]