Instigare
July 2nd, 2009
Actul I, scena II
(Cadru: cartier marginaş din suburbia lugubră, în strada principală felinar spart, arbori, arbuşti, liene şi blocul de la periferie).
Paşii Marinelei, cu flecurile din fier, se aud din depărtare. E chemarea spre inocenţa pierdută. Se întoarce de la muncă. A fost schimbul III.
„Mai bine îl ascultam pe tătică când spunea să pun mâna pe carte altfel ajung muncitoare pe 3 schimburi” îşi spunea supărată pe ea, pe viaţă, pe presupusele şanse neegale. Faţa încărcată de machiajul prost, rujul pe boticul depăşit, genele scorojite de rimelul de dimineaţă trădau figura muncită a tinerei fete îmbătrânită prematur parcă.
Un grup de golani spărgeau ultimele seminţe şi poşteau ultimu’ pet de Burger. O zăresc pe Marinela.
Marcel: Ooo, ce faci pisi? Eşti bine? Eşti bine, bine văd.. (sămânţa neagră dintre cei câţiva dinţi galbeni care i-au mai rămas îl făcea să pară angelic. Cuvintele îşi pierdeau semnificaţia în faţa aurei lui Marcel).
Marinela: Ei, sunt bine mă, ce vrei? Iar ai băut? Lasă-mă că mi-e somn şi nu am chef de tine, Marcele..ştii că sunt supărată de faza aia..ştii mă tu…mi-a zis lumea pe la colţuri că umblii şi cu aia a lu’ Motanu, care s-a avut cu Felie Maximu’ şi acu dă după tine.
Ochii ei cu greu ascundeau lacrimile de tristeţe, furie, mânie şi dezamăgire. Idealul ei, cel pe care îl iubea în ascuns, Marcel, nu era serios.
Marcel: Hai ma pisi că minte oamenii… e invidioşi pe dragostea noastră, ce naiba, eşti proastă?
Îşi aprinde o ţigară din pachetul de Snagov, pachet pe care îl aruncă în scârbă spre tovarăşii vizibil amuzaţi de femeia lui. Bricheta cu luminiţele multicolore îi luminează faţa tuciurie. Marinela se uită cu jind la ochii ăia pe care i-a visat de atâtea ori, la buzele care trăgeau însetate din filtrul maro, la fumul care i se părea că ascunde întreaga lor poveste nespusă şi netrăită.
- Ia lasă prostiile, şi zi mai bine dacă trec mai încolo pe la tine.
Timpul parcă s-a oprit în loc pentru o secundă. Prin faţa ochilor i-au trecut zeci de imagini, fesh-uri despre ultima oară când a auzit expresia asta..când stătea în faţa liceului, cu ghiozdanul ticsit de haine şi a decis să plece ca animatoare în locul examenului de bacalaureat, când a decis să îşi cumpere ultima haină de fiţă în locul cărţii de română, când a acceptat prima palmă din dragoste şi s-a mutat la periferia oraşului. Acum era prea târziu…….
Marinela: Treci, Marcele…treci….
Marcel dădu noroc cu tovarăşii, aruncă mucul de ţigară în balta de lângă el şi cu un gest de superioritate a stins chiştocul cu vârful alb şi ascuţit al panofilor cu ştrasuri.
Au trait fericiţi până la adânci bătrîneţi?
Finalul poţi să îl scrii singur!
O carte citită te ajută altfel în viaţă! Instigare la cultură!
July 3rd, 2009 at 10:24 am
E posibil sa fi trait fericiti, dar nu impreuna! Probabil el s-a dus in aceea seara la ea, dar a doua zi, cand i-a facut o noua vizita, comportamentul lui era cu totul altul. Nu se mai cunostea nici el,Marinela nici atat. Motivul, e unul simplu, a incercat sa fie ceea ce nu e si asta datorita "prietenilor" sau a imaturitatii. A vrut sa fie mai "cocos" si i-a spus subit ca ar fi mai bine ca ea sa uite de el, sa-i uite numele si nr de telefon. Probabil Marinela a mai incercat, dar omului ii place sa traiasca cufundat in prostia lui. Dupa ani si ani, sunt sigur ca Marcel a realizat ca a pierdut-o pe ceea care ii era sortita. Pentru Marcel, nimeni nu va mai fi ca Marinela, pentru ea insa, nu stiu sigur. Morala: ce-si face omul cu mana lui se numeste "lucru manual", si de cele mai multe ori e atat de bine facut, ca nici el nu-l poate distruge.
July 3rd, 2009 at 10:27 am
July 3rd, 2009 at 11:38 am
daca nu s-ar pedepsi plagiatura, m-as inspira din aceste randuri extraordinare pe care pana cand si shakespeare ar fi invidios si as scrie o carte…carticica, ma rog dar se vede intr-adevar si nu pot trece cu vederea faptu ca ai citit la viatza ta cam cate carti sunt la biblioteca judeteana si nu numai…felicitarile mele printesa si…numai bine
July 3rd, 2009 at 5:42 pm
Multumesc, Bubu.
July 4th, 2009 at 2:36 pm
Soro la postul asta mergea super prezentarea pe care ai facut-o in power point la psihologia reclamei…Felicitari oricum pt ironie si concluzie
July 4th, 2009 at 11:34 pm
e realitatea de la colt de strada. ce e dincolo de ea? de ce sa-ti pui atat de multe intrebari? poate sunt frustrarile nenorocitei din copilaria timpurie intr-o combinatie nefericita cu mediul si intelectul subliminal al ibovnicului. sau poate tatal preocupat de gradele din pahar a limitat bugetul pentru carti. sau poate mama a fost prea preocupata de abuzuri si nu a luat in seama nevoile lor.astfel de combinatii inchid drumuri
July 5th, 2009 at 9:43 am
La fel de true..
July 7th, 2009 at 12:09 pm
Las-o bre pe Marinela, in timp de criza nici macar de munca nu si-ar fi gasit.
Eu astept revenge-ul ala…
July 7th, 2009 at 1:04 pm
Tu tii cu ursu'?
)
August 5th, 2009 at 10:09 am
Hm…toate aceste comportamente se petrec si la un alt nivel, indiferent de ce ocupatie are fiecare. Marinela nu este vinovata ca lucreaza schimbul 3, lumea ,,cere'' acel schimb la fel cum halele de mancare (supermarket) isi biciuiesc angajatii salucreze pana pe 25 de Craciun, la pranz. Multimea va veni sa consume, iar martalogul care face bussinez cu magazinu' nu o sa-l inchida, ca sa faca bani sa ia jentzi la Q7 de sarbatori lu fisu', ca el oricum e plecat, dar are leptop si isi vede afacerile de peste tot. Revenind la Marinela, nu e vinovata ca acel cretin are doar abilitatile de a-si ascunde nesimtirea in timp si apoi o bubuie in momentele fericite ale fetei, precum multi isi ascund ,,tabieturile'' de scarpinat in ureche sau cur cu unghia de la degetul mic. Oricine poate parea interesant un timp, pentru ca trebuie sa vaneze gagigi pentru palmares. Ma opresc aici pentru a nu deteriora tastatura pe inventar de la firma. Te salut Emma…
August 5th, 2009 at 10:18 am
@Robert: Da, sunt nedreptatile gratuite pe langa care poti sa treci indiferent sau sa arunci o geana si sa iei aminte!
P.S: usor cu tastatura firmei