Monday the 31
August 31st, 2009
E dimineaţă.. e inuman de devreme. Nebunia de luni nu a început. Ochii zgomotoşi cu logoree matinală sunt încă adormiţi. Ţigăncile cu flori îşi ocupă locurile, semafoarele pâlpâie o lumină gălbuie haotică şi o linişte coboară peste mintea mea zdruncinată de ora 7 care a fost inventată de un nebun visător cu pretenţii de poet pseudo – intelectual.
E ca şi cum nu ai plecat încă. E aproape ca şi cum eşti aici. E cea mai frumoasă zi care nu se termină în bagaje pierdute prin camera întunecată de draperiile roşii pe care nu avem curaj să le deschidem pentru că ne-ar releva un adevăr de nesuportat: e luni! Aşa că îmi pun întrebarea firească: de ce să mă-mbrac când eşti lângă mine ..cu cine sa lupt, pe cine să-nfrunt când eşti lângă mine? Iar poate pe cărţile ce stau testament la capul patului se va aşterne uitarea. Oboseala mă face filozoafă iar supa la plic maestră.
Dar dimineţile crude mă irită şi mă îmbolnăvesc de somnul dulce al plecărilor. Aşa că păşesc timid pe holurile ăstea mari şi îmi aud paşii silenţios în dimineaţa asta în care miroase a ploaie de toamnă.
Suprapreţ
August 27th, 2009
Treabă ingrată
August 24th, 2009
Week-end plin, locuri de văzut, poze de făcut, lume de vorbit, serpentine de evitat, ploi de munte, mult de mers, ore de râs, ore de moţăit, alte locuri de văzut, tot noi. În rezumat epic şi silenţios am trăit cât alţii în săptămâni.
Toată agitaţia bezmetică a luat sfârşit în liniştea nopţii, în braţele lui, desigur, cu ochii grei şi pijamale pe dos. E bine cunoscută predilecţia mea pentru somn mult, oricând şi oriunde. E chiar proverbială. Dar din necunoscut se aude sunetul venit de la porţile infernului pentru a-mi perturba somnul de frumuseţe. Bineînţeles că treaba mea s-a terminat după remarca „avem ţânţar”! Da, e treaba aia ingrată cu ţânţarii…
Restul e deja istorie: perna peste ochi, aprins lumina, căutat prin cameră, palme trosnind, înjurături pe fundal, stins lumina, aprins lumina, repetat operaţiile anterioare, exclamat victorios, revenit în pat, cules lauri. 5 minute mai târziu: cearşaful peste ochi, aprins lumina, căutat dispozitiv de ţânţari, căutat pastilă urât mirositoare pentru moartea demonilor, băgat în priză, priză arsă, scos din priză, luat perna de pe ochii mei, căutat iar bestiile, omorât cu sânge rece, împrăştiat sânge barbar pe pereţi, stins lumina. Ridicat şi subsemnata,bâjbâcâit fără sens.
Şi s-a făcut dimineaţă.
Greţuri matinale
August 20th, 2009
Ce-ai?
N-am nimic!
Bine…
Mă seacă o futangeală afectivă, şi decât prea mult, mai bine deloc. Iar e unul din momentele mele de lehamite… azi nu ştiu să scriu, azi nu vorbesc, azi nu simt nimic.
N-am nimic!
Bine…
Mă seacă o futangeală afectivă, şi decât prea mult, mai bine deloc. Iar e unul din momentele mele de lehamite… azi nu ştiu să scriu, azi nu vorbesc, azi nu simt nimic.
E ziua mea fatigantă cu mirosuri tari de ploaie şi praf legate derizoriu în şerveţele prăfuite. Mă moşcăi cu paşi târzii şi timoraţi spre timp şi iar uit să trăiesc în prezent. Aştept să treacă azi ca sa vină mâine si să pot să fiu eu. Ce prostie! Eu sunt peste tot, sunt acum şi sunt oriunde. Glasul meu piţigăiat care te irită în dimineţile frivole de week-end e mai volubil ca niciodată.
Îmi induc dispoziţia şi îmi cultiv fericirea când nu eşti aici. Vorbesc şoptit la colţuri gri despre tine ca şi cum dacă aş verbaliza flagrant ai dispărea. Încerc să prind umbre mocnite din literatură fără nume şi să le dau forme. E plastică maniera mea de revelaţie cronică şi sinergetică a faptelor fără conţinut. Poate sunt doar plictisită de apeluri fără răspuns, aşteptări fără destinar şi cutii goale de skittles.
Şi fac ce ştiu eu mai bine. Tac, plâng, râd, ţip, aştept, mă conformez, salvez lumea & shit, ard omlete din ouă expirate, agresez timpane binevoitoare, formez ritmuri sinaptice din păcănit de degete, inventez eroi, vorbesc cu metale rotunde, sărut absenţe, umplu goluri şi fac liste pe care nu le termin.
Ne vedem joi…
Ne vedem joi…
Redundant
August 17th, 2009
Şi ziua abia începe în aburi de pâine prăjită şi ceai negru, în saluturi matinale şi chei zdruncinate nevrotic, în paşi calmi şi gânduri despre nimic. Iar e ambuteiaj pe strada mea… Eu şi maşina de gunoi se pare că avem program comun, sau poate eu sunt ultima care pleacă la ora asta.
Şi în timp ce stau blocată, aşteptând să se elibereze drumul, mintea iar o ia razna. Oare am încuiat uşa?..sigur am încuiat-o din reflex măcar. M-am uitat în cutia poştală? Parcă era totuşi ceva…sigur era facura, ce altceva să fie. Scrisoare nici atât. Nu am mai scris o scriosoare de mult timp şi nici nu am mai primit una, ce e drept. De ce lumea nu mai scrie scrisori? Avem internetul, aşa e…uitasem! Bunicii mei nu au internet. Dar nici nu scriu, pe de cealaltă parte. Şi totuşi comunică.. Mă simt antisocială de la o vreme deşi vorbesc mai mult ca niciodată.
Ah, am tras curent, sigur e de la geamurile deschise ieri, când mă întorceam de la tine. Ce straniu mi se pare să îţi spun numele…crezi că ne alintăm prea mult? Nu ne alintăm prea mult, nu? Mi se pare perfect…mă bucur că eşti de acord. Ce zi e azi? Probabil iar o să întârzii.. Ce gumă cu gust aiurea…de ce ar cumpăra cineva, mai mult de o dată, gumă cu gust de pin? A, nu era gumă de mestecat aia, nu? Sper să nu mor… dar dacă totuşi o să se întâmple ştiu că mi-am luat la revedere de la cine trebuia. Ironic…după mii de ani de evoluţie lumea încă mai plânge la înmormântări. Şi totuşi am încuiat uşa? Oare gunoierii ce fel de viaţă au? De ce vorbesc despre ei ca şi cum ar fi o altă specie? Au o viaţă la fel de normală ca a oricui altcuiva, de parcă a fi normal e un lucru bun. Mă dor tâmplele, mi-am strâns părul ca în bancurile cu Alinuţa..sigur o să ma întrebe lumea de ce zâmbesc tot timpul. Şi totuşi am încuiat uşa?!
Sunt eu nebună sau lumea la ce se gândeşte când sunt blocaje în trafic?
Sunt eu nebună sau lumea la ce se gândeşte când sunt blocaje în trafic?
Break-up
August 13th, 2009
N-a fost să fie, e mai bine aşa, oricum nu puteai să stai cu o persoană care poartă mult la pantof…şi motive sau justificări se găsesc sau se inventează pentru confortul psihic al celor care nu suportă un adevăr pregnant.
Să le luam la liniuţă, explicate şi interpretate că doar aşa e frumos. Păi nu? Păi da..
Ce spunem noi…
- Nu sunt pregătită pentru o relaţie în momentul acesta (în traducere liberă) = am de plimbat câinele vecinei, de sortat şosetele bunicii, de cârpit chiloţii şi pur şi simplu nu am timp de tine.
- Meriţi ceva mai bun = eşti prost rău de tot şi mă faci să ma simt aiurea pentru că mă comport ca o scorpie cu tine.
- Job-ul mă solicită la maxim în momentul acesta = până şi cel mai plictisitor job din lume e mult mai interesant decât tine, cârnăţoi argonat cu fiţe de Dorobanţi.
- Te văd ca pe un frate = cred că o ai mică şi nu aş vrea să testez asta aşa că prefer să îţi dau castane şi bobârnace.
- Mai bine să fim amici = am nevoie de un prieten gay căruia să îi povestesc despre tipii din viaţa mea şi care eventual şă îşi dea cu părerea.
- Ne dorim lucruri diferite = eu vreau bani şi haine şi plimbări şi dragoste iar tu bere şi fotbal cu baieţii.
- Eşti un tip super dar.. = nu prea!
- Ai face o fată norocoasă într-o zi = o fată urâtă şi proastă ca tine alături de care să torni n jeguri de copii.
- Mai bine luăm o pauză = am nevoie să mă întâlnesc şi cu alţi hăndrălăi dar dacă nu găsesc între timp ceva mai bun ştiu unde să te găsesc.
- Părinţii sunt împotriva relaţiei – Dacă află ai mei că facultatea e de fapt liceul la seral, apartamentul e al fratelui unchiului verişoarei vitrege, maşina e în rate pe 30 de ani, serviciul e part-time la ADP, sora e de fapt nevasta iar nepoţii sunt plozii tăi, părinţii nu au venit de la mare ci aşa sunt ei, mai bronzaţi tot timpul – o să fiu dezmoştenită!
(to be continued)
Listă
August 10th, 2009
Things that make me crazy..
- Clovnii mă scot din minţi! Poate din cauza prea multor filme proaste de groază am senzaţia că în spatele zâmbetului desenat vulgar cu carioca roşie se ascunde un psihopat notoriu ce aşteaptă ocazii favorabile să îşi înfigă satârul în trupuri osândite de inocenţă..sau poate sunt eu nebună.
- Fetele cu degete groase mă sperie îngrozitor. Nimic mai puţin feminin decât cârnăciori de degete cu unghii mici şi cărnoase care epatează prin vulgaritate. Îmi transmit mesaje de sexualitate îndoielnică. Iar eventualele semne obscene sunt de-a dreptul groteşti şi penibile…sau poate sunt eu prea sensibilă.
- Înghesuiala la casele de marcat – lipsa celor 30 de cm de spaţiu intim îmi crează un sentiment de sociofobie incredibilă. Iar frânturi din aberaţiile elucubrate de oameni insipizi pe care sunt nevoită să le aud involuntar mă obosesc psihic…sau poate sunt eu psihotică.
- Oamenii cu toane faţă de care nu ştii niciodată care e cea mai potrivită atitudine pe care trebuie să o adopţi şi îţi dau în mod constant impresia de „nucă în perete”…sau poate sunt eu prea normală.
- Oamenii care put mă desfiinţeză. Mirosurile îmi crează migrene halucinante şi simt că nu mai sunt responsabilă de faptele mele. Aş omorî jumătate din ei şi i-aş face săpun pe care l-aş da la cealaltă jumătate să se spele…sau poate sunt eu prea finuţă.
- Fetele cu părul natural şi îngălat îmi smulg un schimonosit involuntar şi o grimasă unică. Intra oricum în categoria mai sus menţionată şi sunt un bun material pentru săpun.
- Cocalarii cu merţane parcate lateral pe 2 locuri îmi zgârie retina. Şi uneori pe locurile de handicapaţi pe principiul „n-au ăia nevoie”….sau poate sunt eu prea corectă.
(to be continued)
Despre nimic
August 7th, 2009
…pentru că plouă iar alfabetul în culori nu se numără azi.
E ceasul 9 iar ochii înceţoşaţi de greaţă şi sictir se vor închide de data asta. Şi mă gândesc că sunt cele mai ciudate 3 ore de nesomn. Şi mă gândesc că oricum tot ce e bun e interzis, ilegal sau îngraşă…tu de ce ai face excepţie?
Mi-am adus aminte de cea mai proastă carte citită, de Mândrie şi prejudecată. Mi-a fost ruşine de mine – eram ca vânzătoarele de cartofi care citesc romanţa penibilă a unui oarecare Darcy. Nu e viaţa mea..cum am ajuns aici? Îmi spăl ciobul fericirii şi mă gândesc că eram amanta perfectă a timpului, că avem o complicitate nespusă, tacită, uzată de ambiguitate. Că el trece nepăsător pe lângă mine dar eu tot îl am. Acum timpul nu îmi spune decât rece şi formal că nu e aşa. Iar pendula care bate de 12 ori la miezul nopţii mă înnebuneşte. Nu ţi-am spus-o niciodată, ştiu!
Baia de marmură albă prevestea eşecul unei tresăriri ambigue cu amalgam de fantezie oarbă şi schiţe de zâmbete în creioane tocite.
Un espresso cu lapte, vă rog, strig mocnit si în dimineaţa asta şi îmi rezerv o zi în numele tăcerii pentru agitaţie surdă care epatează de vulgaritatea oamenilor care trec pe lângă mine, a vânzătoarelor care nu au rest, a cerşetorilor a căror mână întinsă nu spune o poveste, a oamenilor care vorbesc prea tare când eu sunt încă adormită, a secundarului ceasului meu care bate pe loc. Apoi, aceiaşi ochi amorţiţi privesc inelul. Şi zâmbesc. Sunt fericită azi!
Confused
August 6th, 2009
Închide ochii, numără până la 3720 şi ascultă. Nu te gândi la nimic! Nu poţi, aşa-i? Iar îmi fug degetele pe ritmul tău. E frenezia de miercuri seara. Şi bângui un ritm monosilabic în timp ce mixu îmi sună familiar… asta poate pentru că e a 3-a oară când îl ascult! E din ce în ce mai bine. E ca şi cum fiecare bas, beat, vers, input, output povesteşte despre 1000 de tresăriri ale gândurilor ce trepidează încet în mintea mea.
Şi când credeam că am ascultat tot…or maybe I’m confused!
Şi când credeam că am ascultat tot…or maybe I’m confused!
Fără titlu
August 5th, 2009
N-am înteles niciodată nondirectivitatea, deşi e megapracticată. Iubiri declarate prin sms, înjurături şi beţe în roate prin mail, întâlniri prin porumbei voiajori care mor până la destinaţie. În schimb am susţinut de fiecare dată principiul “hic et nunc”(adică aici şi acum). Ca atare, dacă nu însemni nimic pentru mine poţi muri mâine sau poti deveni preşedintele ţarii. Mi-e indiferent! Mă doare fix în manechiura mea franţuzească super de fiţă atâta timp cât inelul de logodnă străluceşte emblematic la degetul meu firav. Există două categorii de femei: cele care pot şi cele care îşi doresc!
Amin.