În loc de „Bun venit”, sinonim cu „Mă înclin, voie bună”, un fel de „Welcome” în variantă autohtonă. E un motiv bine întemeiat care vine să motiveze absenţele mele repetate pe parcursul ultimelor săptămâni.

Moving in nu e atât de simplu precum sună. Partea cu mutatul, convieţuirea în cuplu, delegarea responsabilităţilor casnice, cine ia dulapul de sus, cine lasă capacul cum, cine face cafeaua de dimineaţă, cine pregăteşte micul dejun, unde sunt şosetele mele, cine ajunge primul de la serviciu cumpără pâine… sunt lucruri importante în viaţa în doi.

Bed for love e deocamdată o saltea iar restul urmează să îl umplem cu multă imaginaţie, dragoste cât curpinde, zâmbete de fericire şi noi doi. E tot ce am nevoie şi tot ce contează.

Aşa că se ia una bucată fată ţinută în puf care crede că „mop” e jargonul de la „miop” şi supa la plic e invenţia secolului, care consideră că este o artistă neînţeleasă şi preferă totuşi firmele corporatiste, care strâmbă din nas la ideea de curăţenie de duminică şi se pune lângă una bucată băiat care crede că mămăliga se face după un algoritm exact de ingrediente programate genetic – iar rezultatul urmează să îl aflăm.

Aşa că înclin paharul pentru următoarele truisme relaţionale, feminisme exagerate şi ore la psihanalist. Am zis!