Schopenhauer
[..] Acordând femeii drepturi deasupra naturii sale, i s-au impus datorii deasupra naturii sale; de aici decurge, pentru ea, o serie de nenorociri. Aceste exigenţe de clasă şi de avere sunt într-adevăr atât deimportante încât bărbatul care se căsătoreşte comite o imprudenţa dacă nu va face o căsătorie reuşită; dacă va dori să întâlnească o femeie care-i va plăcea, o va căuta înafara căsătoriei, și se va mulţumi să asigure viitorul amantei şi pe cel al copiilor săi.

[...] Ceea ce face ca femeile să fie apte de îngrijirea copiilor, să bucure copilăria noastră, este faptul ca ele rămân puerile, superficiale şi limitate; ele rămân toată viaţa „copii mari”…

[…] după doua sau trei sarcini, femeia îşi pierde din frumuseţe, fără îndoială din acelaşi motiv. Asta explica de ce fetele tinere dau mai puţină importanţă menajului şi îndatoririlor lor şi mai mult se preocupă de vocaţia lor în dragoste, cuceririle şi tot ceea ce derivă de aici, toaleta, dansul, etc.

[...] De aceea femeile rămân toată viaţa copii. Ele nu vad ce este în faţa lor, se ataşează prezentului, luând aparenţa drept realitate şi preferând fleacurile în locul lucrurilor importante.

[..] A trebuit ca inteligenta bărbatului sa fie umbrita de dragoste pentru a denumi « sexul frumos » aceasta fiinţă de talie mică, cu umeri înguşti, cu solduri mari şi cu picioare scurte ; toată aceasta frumuseţe rezida din instinctul dragostei. In loc de « sexul frumos » ar fi mai potrivit « sexul inestetic.»
Aceleaşi aptitudini native explică mila, umanismul, simpatia pe care femeile o împărtăşesc nenorociţilor. De asemenea nedreptatea este defectul capital a naturii feminine. Aceasta vine din puţinul bun simţ şi din gândirea pe care am semnalat-o, şi ceea ce agravează şi mai mult acest defect, este că natura refuzându-le forţa, le-a înzestrat in schimb cu viclenie, pentru a le proteja slăbiciunea ; de aici şi ipocrizia lor instinctiva şi invincibila lor inclinare spre minciuna».

[..] Femeia nu este făcută pentru munca grea intelectuală şi nici pentru munca fizică. Ea se achită de datoria sa in viaţă nu prin acţiune ci prin suferinţă, durerile naşterii şi creşterii copiilor ; ea trebuie să se supună bărbatului, să fie o companie plăcută care să-l însufleţească. In lume nu ar trebui să existe decât femei de « interior », dedicate menajului, şi domnişoare care aspiră la viitorul lor pe care-l vor făuri nu aroganţei, ci muncii şi supunerii.

[..] Femeia este un animal cu par lung si idei scurte.

Rousseau:
[..] Femeile, in general, nu iubesc nicio arta, nu se pricep la niciuna, nu au niciun geniu.