Sunt eu cea care trebuia sa vina sau tu cel care trebuia sa plece?

Nu-mi cere sa am constiinta deoarece am tocit-o si peticit-o de atatea ori inaintea ta incat a ramas doar un crampei scamosat. Hai sa jucam jocul asta iar si iar...si sa nu spunem niciodata ce simtim. Pentru ca asta ne-ar rani prea mult sensibilul orgoliu. [citeste in continuare]

Fiecare gura de cafea din ibricul ruginit pe margine are o poveste a ei. Vorbeste despre diminetile prea amare in care lumina se imprastie plictisita in camera cu pereti inalti iar noi bajbacaiam in rutina zilnica. [citeste in continuare]

Sunt autista si nepasatoare in fata unei lumi care nu are ce sa imi ia. Poate doar un scrasnet de tristete in locul unuia de anarhie. Poate doar o palma de mustrare in locul unei flori ofilite. Gandurile imi spala ochii in care se citeste limpede un suflet in mii de ani de evolutie care inca se lupta cu sentimente inutile. [citeste in continuare]

Luxul fericirii pe care nu mi-l pot permite încă. Dimineaţă grea, praf de scrum, alergie şi amnezie. Şi când încerc să uit mă alătur oamenilor care trăiesc şi respiră pentru că nu mai ştiu să simtă. [citeste in continuare]

Avem săli de fitness pentru remodelare şi întreţinere. Ţinem diete stricte pentru o viaţă „mai sănătoasă”. Avem consilieri pentru că nu putem să luam decizii singuri. Citim reviste de modă pentru că nu ştim cum să ne îmbrăcăm. Avem agenţii de turism pentru ca nu mai ştim să fim spontani. [citeste in continuare]

Destine fugare ale marelui oraş, tocite de umbre anonime şi praf, se împletesc pentru a forma chipuri plictisite ale celor ce nu mai zâmbesc şi urmează agale drumul prestabilit. Nu pune întrebări! – se pare că e deviza. [citeste in continuare]

Iar în seara asta doar plouă. Nu se aude foşnetul imprecis şi personal al pick-up-ului depăşit de timp şi regăsit de noi, într-o cameră înaltă cu ritmuri de folk şi poveşti de Hemingway în care ultima picătură de vin dansează pe ritmuri nebănuite şi căi neînţelese de fanaticii visători care cerşesc iubirea timpului. [citeste in continuare]

Dacă nu am avea nevoie de legi, reguli, norme sau restricţii... aş fi mai fericită?
Dacă toată lumea ar zâmbi 5 minute în fiecare zi... aş fi mai împăcată cu mine?
Dacă trenurile ar merge mai încet... aş mai ajunge la tine?
Dacă nu am vedea în culori... ai mai fi rozul zilelor mele înorate?
Dacă toate lucrurile ar fi casabile. [citeste in continuare]

Pe tărâmul realităţii viaţa decurge normal se pare, spre banal chiar. Am venit să mai dau o geană prin lumea muritorilor care cred că fericirea va veni imediat după ce vor încheia afacerea vieţii, vor câştiga la loto sau îşi vor întâlni sufletul pereche, prin lumea celor care uită să trăiască azi de frica zilei de mâine. [citeste in continuare]

Meditaţiile de joi dimineaţa - alături de o cafea rece şi sleită nu sunt dintre cele mai productive. Gânduri multe, gânduri proaste, gânduri răvăşite se adună în mintea mea înceţoşată de nestare, nesomn, neînţelegere, nefericire şi toate celelalte ne-uri neauzite dar gândite, nespuse doar murmurate. [citeste in continuare]