Fărâme de lumină aberantă şi buletine de ştiri pline de non sens îmi umplu dimineţile fragile. Mâine îmi tot spun ideile cu redundanţa unui ceasornic nedrept care-mi spală păcatele. Poate că aş vrea dar nu pot, poate că ai puterea dar nu vrei. Nimeni nu greşeşte. E doar bad timming. [citeste in continuare]

E dimineaţă.. e inuman de devreme. Nebunia de luni nu a început. Ochii zgomotoşi cu logoree matinală sunt încă adormiţi. [citeste in continuare]

Ce-ai?
N-am nimic!
Bine...
Mă seacă o futangeală afectivă, şi decât prea mult, mai bine deloc. Iar e unul din momentele mele de lehamite… azi nu ştiu să scriu, azi nu vorbesc, azi nu simt nimic.
E ziua mea fatigantă cu mirosuri tari de ploaie şi praf legate derizoriu în şerveţele prăfuite. [citeste in continuare]

...pentru că plouă iar alfabetul în culori nu se numără azi.
E ceasul 9 iar ochii înceţoşaţi de greaţă şi sictir se vor închide de data asta. Şi mă gândesc că sunt cele mai ciudate 3 ore de nesomn. Şi mă gândesc că oricum tot ce e bun e interzis, ilegal sau îngraşă…tu de ce ai face excepţie? [citeste in continuare]

….o să ajungi acasă obosit, cu metroul ăla nou, pe care tocmai l-au schimbat, o să mergi pe aceleaşi străzi ale cartierului tău, sub teii pe care nu i-ai observat niciodată. Şi o să te plictiseşti!
O să urci cele 4 etaje plictisit, o sa îţi arunci cheile pe birou, hainele pe jos, o sa deschizi laptopul şi televizorul.. [citeste in continuare]

Sunt sentimente alterate, uitate în cufărul ponosit cu amintiri. E căldura halucinantă care ne face să ne pierdem raţiunea. Eşti tu, care uiţi că mă iubeşti şi încerci să îmi vinzi fericirea neştiind că nu dau doi bani pe ea. Sunt regretele înăbuşite şi gesturile fade care trădează superficialitate. [citeste in continuare]

Am post-it-uri peste tot. Sunt toate culorile, sunt vii şi alarmante, toate parcă să îmi atragă atenţia asupra unor lucruri de care nu trebuie să uit. E imperios necesar să ma concentrez! [citeste in continuare]

Stau sedată şi privesc linia fina a tăieturii de pe mijlocul tavanului. Se întrepătrunde cu mii de poveşti ce nu o sa fie spuse niciodată. Nu am puterea de reacţie să închid becul care pâlpâie mocnit undeva în spatele meu, dar a cărui lumină reuşeşte totuşi să îmi invadeze retina. [citeste in continuare]