Şi ziua abia începe în aburi de pâine prăjită şi ceai negru, în saluturi matinale şi chei zdruncinate nevrotic, în paşi calmi şi gânduri despre nimic. Iar e ambuteiaj pe strada mea… Eu şi maşina de gunoi se pare că avem program comun, sau poate eu sunt ultima care pleacă la ora asta. [citeste in continuare]

N-a fost să fie, e mai bine aşa, oricum nu puteai să stai cu o persoană care poartă mult la pantof…şi motive sau justificări se găsesc sau se inventează pentru confortul psihic al celor care nu suportă un adevăr pregnant.
Să le luam la liniuţă, explicate şi interpretate că doar aşa e frumos. Păi nu? Păi da..
Ce spunem noi... [citeste in continuare]

E ca un sketch prost al unui artist de mâna a doua. E povestea scrisă în grabă pe un peron al gării al cărei nume nu-l mai ştiu. Era un chioşc la care oamenii beau bere neagră şi se uitau absenţi la vagoane! E privirea ei insensibilă în timp ce bate un ritm de neînţeles cu unghiile perfecte în noptiera franţuzească. [citeste in continuare]

Moto: „Femeile cumsecade nu nasc niciodată pasiuni puternice”.
Şi stai în banca ta frumos lăcuită, parfumată cu lemn de trandafir. Zâmbeşti pentru că ştii că aşa trebuie! [citeste in continuare]

Sunt micile cretinisme care te scot din sărite în zilele în care nimic nu pare să meargă bine. E chiuveta care picură psihotic în tigaia de dimineaţă în care s-a ars omleta pentru că ai uitat complet de ea, ocupat fiind cu fierul de călcat si reglarea pentru materialele soft, după ce deja ţi-ai ars bluza preferată din mătase, [citeste in continuare]