Locatie: undeva in Bucuresti, sub troiene de zapada.

Cine: eu, consortul si la macchina.

Misiune imposibila: dezghetarea si deszapezirea masinii.

Intr-o astfel de situatie, diferentele intre femei si barbati devin evident de hilare. Pentru mine comice, pentru el mai putin. Dupa o serie calduroasa de injuraturi si un dans al ploii in jurul masinii am reusit sa intram, sa o pornim si… cam atat. Nici vorba sa sara calare, mititica de ea, peste muntele de zapada orice i-am fi facut.

Eu, recunosc ca sunt un sofer de primavara-vara-toamna si cam atat. Iarna n-am cu cine, n-am cu ce, n-am unde asa ca nu ma bag, stau cuminte in dreapta. Insa cum nu avansam din fata blocului in ultimele 35 de minute am fost politicos rugata printre dintii scrasniti sa imi misc posteriorul minunat la volan pentru o procedura de maxima finete psihologica: el impinge masina, eu accelerez.

“Simplu!” mi-am spus in timp ce ma asezam darza pe scaun. Un, doi siiiii zbrrrrr hrrrrrr crrr.. nimic! El imi mentioneaza finut cu vreo 80 de decibeli sa fac si eu, ca omu’ un “balans”. Nu am stiut ce e ala balans insa am intuit ca trebuie sa fie o miscare similara cu cea sugerata de catre Salam fetelor valabile, doar ca probabil se aplica la masina care trebuie sa isi miste fundul ‘in sus si in jos’. Dar cum nu sunt o initiata in astfel de miscari pe sistem, nu mi-a iesit balansul decat pe jumatate. Hrr, brr, crrr din nou, moare motorul, sare zapada in toate directiile, situatie se incinge, apar aburi la orizont si primesc din nou frumoasa invitatie “Balans, femeie… balans!!”… d’apoi am tot facut la balans vreo 10 minute pana am iesit de tot din troianul fermecat. A durat ceva insa cel putin am invatat o lectie de viata. Care nu le are cu balansu, sa-mi spuna. Ofer meditatii

Pe principiul “Spune-mi cum ti-o porti ca sa iti spun cine esti”, episodul de astazi are in vedere o scurta descriere a tipurilor de purtatori de par facial. Astfel:

Barbosul

Il recunosti dupa parul mult si haotic pe toata fata scoflacita din care sclipesc doua perle.

El crede ca este semn maxim de virilitate faptul ca poate sa creasca par pe toata fata si se mandreste cu asta, mai ales cand ii pui intrebarea “unde e baia?” si se coieste doua minute cu degetul intre carlionti si screme un “a doua la dreapta” dintre zulufi.

Merge daca: esti hipster, omul padurii sau somer.

Tapul

Prefera sa isi lase partea salbatica sa iasa la suprafata optand pentru varianta ‘par pe fata, in barbie mai precis’.

El crede ca isi arata o parte sensibila dar sofisticata in acelasi timp comunicand lumii ca este suficient de matur incat sa isi creasca o barba intreaga si in acelasi timp preocupat de infatisarea lui incat sa o ingrijeasca doar intr-o portiune.

Merge daca: vrei sa ascunzi un defect in barba, te cheama Constantinescu, esti pastor la o secta sau te dai cu bicla cam mult.

Perciunel

Daca a fost in coma sau intr-un somn foarte adanc cam din perioada Razboiului Civil si pana… sa zicem, acum atunci e perfect de inteles de ce ar avea cineva perciuni.

El crede ca e un artist neinteles iar ideea de perciune sta de fapt ca si testimoniu al increderii in fortele proprii.

Merge daca: esti wolverine, general de razboi, star rock sau sosia lui elvis in show-uri de periferie.

Proaspat barbierit (sau cur de bebelus)

E genul despre care nu stii sigur daca tocmai s-a barbierit sau nu are deloc barba.

El crede despre sine ca este un tip dragut, cu un serviciu decent si o prietena nice si ii place sa arate bine si sa se barbiereasca in fiecare zi… sau la doua zile daca vrea sa fie rau sau sa faca pe nebunul

Merge daca: esti copil, Justin Bieber sau femeie.

Smoc

- vezi ca ai ceva pe fata!

-unde?

-sub buza.. e ceva negru.

-a, nu. este de fapt petecul meu de masculinitate.

Merge daca: ti-a sunat telefonul inainte sa apuci sa te barbieresti de tot, compui poezii si faci schite in parc sau esti mim.

Tipul dur caruia ii pute

Cu o mimica ce indica faptul ca ceva nu e in regula, ceva pute – tipul acesta de barba este perfect.

El crede ca lumea il va percepe ca fiind un tip ce aloca timp ingrijirii si tunderii perfecte a parului de pe fata si ii va da puncte in plus pentru gradul de noutate pe care il aduce cu sine.

Merge daca: esti baiatu’ rau de la bloc, faci parte dintr-o formatie de hip-hop, esti un asiatic periculos sau un violator in serie.

Deconteaza-ti cadoul din viitorul 8 martie in care imi vei lua o alta floare. Pentru ca exact de asta am nevoie – de inca o floare care sa se ofileasca intr-o vaza cu apa putreda, sa cada si sa faca mizerie pe care tot eu va trebui sa o strang.

Oricum, vroiam sa-ti spun doar la multi ani, barbate, intr-o maniera tipica! Sper ca vei aprecia gestul  :)

P.S: doar azi e valabila oferta de mai jos!

Calendaristic, saptamana asta se termina cu una dintre cele mai mizerabile perioade din viata unui barbat, perioada pe care specialistii o numesc si Triunghiul Mortii: Valentine`s Day – 1 Martie – 8 Martie (bine, daca gagica-ta sufera de ecumenism, felicitari, te-ai incaltat si cu Dragobetele). Cele trei sarbatori ale mortii reprezinta sabatul negru al barbatului, care va fi nevoit sa participe, in tot acest timp, la ritualurile demonice de adorare a consoartei.

Triunghiul Mortii debuteaza cu sarbatoarea Sfantului Valentin, o zi in care barbatul executa un ceremonial pe langa care pana si dansul dracesc al broastelor raioase in fluieraturile copiilor morti nebotezati pare “Lacul Lebedelor”. Chiar daca este o zi in care ar sta cu placere peste program, barbatul va trebui s-o stearga mai devreme, ca sa se poata inghesui alaturi de alti nefericiti in magazinele cu inimioare, mutunache si alte asemenea obiecte pagane de cult (pe care, ulterior, gagica-sa le va pune la vedere prin casa, ca sa aiba prietenii lui un motiv sa faca misto de el cand vin in vizita).

Inarmat cu aceasta prima dovada de iubire (se pare ca pana si Iisus obisnuia sa le daruiasca ucenicilor Sai ursuleti de plus si inimioare de ciocolata, ca sa le arate ca-i iubeste), barbatul va trece pe la tarabele de flori, unde va jertfi inca o parte din salariu. Insa partea cu adevarat grea abia acum incepe. Dupa ce depune aceste marunte ofrande la picioarele gagica-sii, barbatul va trebui sa suporte calvarul unei iesiri romantice in oras. Va fi o seara placuta, la finele careia va intelege cat de fortata era comparatia cu sabatul negru: in fond, Satan nu vrea de la tine decit sufletul, nu-ti face praf salariul si nici nu pretinde sa te plimbi cinci ore cu el prin parc daca-l iubesti.

Dupa 2 saptamani de refacere (asta, daca a reusit sa-si convinga prietena ca Dragobetele e o sarbatoare pentru taranii care n-au cablu si nu prind Eurosport), barbatul va da piept cu cea de-a doua incercare: Martisorul. Dupa cum desigur stiti, martisorul este un obiect artizanal de foarte mult bun gust, pe care femeile il poarta atarnat de piept pentru a vesti venirea primaverii. Se pare ca presupunerea oamenilor de stiinta cum ca pasarile calatoare stiu din instinct cand sa se intoarca din tarile calde este complet falsa; in realitate, ele sunt anuntate de un porumbel voiajor: “Haideti, fetelor, ca au inceput fraierele alea sa poarte martisor”.

Insa nimic nu-l poate bucura mai tare pe un salariat obisnuit, care se chinuie 12 luni pe an sa produca texte de calitate pentru un salariu mizer (carti, articole, materiale… ma rog, tot ce cumpara studentul cu drag si apoi invata cu si mai mult drag ) decat 8 martie, o zi in care acesta va trebui sa caute un cadou frumos (care sa nu fie nici martisor, nici inimioara, fiindca imediat dupa 1 martie acestea devin niste kitsch-uri ordinare). Cadoul trebuie insotit obligatoriu de flori (care nu devin un kitsch ordinar dupa 1 martie, plus ca pretul florilor de 8 martie poate arunca lejer in criza intreaga economie mondiala) si de o noua iesire romantica in oras (unde, ca sa faci rost de o rezervare, s-ar putea sa fii nevoit sa rapesti familia chelnerului).

Specialistii nu au reusit sa-l identifice pe inventatorul acestor sarbatori, insa se presupune ca este vorba despre un dement care, dupa ce s-a insurat, a aruncat intreaga vina asupra omenirii si a jurat sa se razbune.

Din meniul de astazi: cafetiera.

Dupa ce isi trage izmenele cu Zuperman si se inarmeaza cu o serie de scule indispensabile incepe treaba. Imi dau seama de asta dupa bocaniturile apocaliptice ce prevestesc sfarsitul diminetilor cu cafea, asa cum le stiam pana acum. Toate piulitele, firicelele, litzele si celelalte parti componente ale unei masini de facut cafea sunt intinse metodic pe jos, intr-o ordine numai de el stiuta.

Taie, lipeste, dezlipeste, se cacaie intre fire de parca ar trebui sa dezamorseze o bomba, il trec transpiratiile, deschide o bere, se uita la o serie de wrestling, adoarme, se trezeste, calca pe cuie si injura, se enerveaza si le arunca iar apoi procesul se repeta de la 5 ore pana la 12 zile.

In tot acest timp in mijlocul livingului exista o zona ferita si izolata cu banda galbena, precum un loc al crimei, pe care trebuie sa il ocolim pana la rezolvarea cazului cofetierei ucise brutal.

La sugestia deloc subtila “poate e mai bine sa cumparam, totusi,  alta!” am primit raspunsul: “femeie, doua lucruri n-o sa fac in viata asta: nu voi cere indicatii despre drum si nu voi cumpara ceva ce pot sa repar!”.

Pentru ca am avut naivitatea sa il ascult, de aseara nu mai avem curent in casa!

P.S.: Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu Vlad este pur intamplatoare!

Destinatia de vacanta

Da doamne sa mai avem din economiile de anul trecut, sa nu fi cheltuit ea toti banii pe haine si pantofi si ajungem si anul asta intr-un loc in care chelnerii nu se scobesc in rat cand iti aduc ciorba si nici nu se scarpina la ombilic cand vad bacsisul. Ah, fir’ar..ba da.. i-a cheltuit. Mergem tot la noi la mare.

Bagajele

Oare de ce se misca femeia asta in slow motion? Oare sunt intr-un univers paralel? Oare aude cand vorbesc cu ea si ii racnesc ca daca nu se misca in p***a ma-sii mai repede nu mai ajungem la mare astazi? Nu cred ca ma aude… sau? ..parca s-a uitat o secunda la mine ca si cand nu m-ar cunoaste…oare am murit si sunt stafie acum, si ea nu poate sa ma vada sau sa ma auda? De ce ar avea nevoie de 3 valize pline cu aceleasi cacatisuri? Pentru ce impacheteaza pantofi cu toc mediu, inalt, cu talpa groasa, cu barete, cu fundita, cu un fel de ciorap care se intinde pe picior daca mergem intr-un loc in care o sa fie doar nisip? De ce isi ia machiajuri daca o sa stea in apa? Pentru ce, Dumnezeule ai facut o fiinta atat de inutila si complexa? Au trecut doua ore… daca nu e gata in 5 minute plec fara ea. Sa vedem atunci ce face. Pun pariu ca isi suna toate prietenele si fac un congres mondial despre alte modalitati de tortura asupra noastra. Hopa! Cred ca e gata! Ba nu… a inceput impachetarea pentru al patrulea bagaj. Oare daca o omor acum cat timp va trece pana isi va da cineva seama ca lipseste? M-as putea intoarce macar din concediu?

Drumul

Daca ar avea un buton de mute ar fi femeia perfecta. De ce p**a mea trebuie sa stiu diferenta dintre fucsia, roz si siclam ca sa ii demonstrez ca o ascult, imi pasa ce spune si o iubesc? Nu e o chestiune de viata si de moarte, atunci nu conteaza. Ah, cacat… cred ca am ratat drumul. Oh, well… sa merg inainte pe asta…sigur duce undeva. Nu, nu o sa cer indicatii!! Am jurat cu propria-mi viata ca nu voi opri niciodata sa cer indicatii in cazul in care m-as rataci. E o chestiune de onoare, trebuie sa duc mai departe traditia barbatilor adevarati. Omul pesterii a avut nevoie de indicatii ca sa descopere focul? Columb a avut nevoie de indicatii sa gaseasca America? Nu? Bun! Atunci nici eu. Nu conteaza ca e cald, sunt gropi si s-au terminat injuraturile repetate cu patos la meciul de aseara. Nu inteleg de ce se aude un zumzet pitigaiat in dreapta mea care imi tot arata oameni pe strada… cica sa ii intreb ceva. Hilar. Nu stiu sarantocii astia ce e aia inghetata. Uite drumul! Haa!! Stiam eu ca sunt pe directia buna.

Concediul

Femeile nu au simtul umorului. Am zis! De ce isi dau cu o mie de fas-fasuri, se infasoara din cap pana in picioare si stau sub umbrela daca scopul initial era sa stea la soare si sa intre in apa? Iar cand in sfarsit fac ceva spontan cum ar fi sa o iau pe sus sa o bag in apa sau sa strig “wedgieee” nu apreciaza glumele? Si cata sensibilitate… la cea mai mica iritatie sau unghie data peste cap lumea se sfarseste si concediul se termina brusc.

Si in tot timpul asta te gandesti ce bine ti-ar fi stat la soare, cu o bere in mana, admirand ‘privelistea’, imagine ce iti este repede intrerupta de “fii baiat dragut si da-mi si mie cu crema pe spate, cumpara-mi o apa plata, dar nu din aia ordinara…Evian sa fie, da umbreluta mai incolo si misca-te ca imi iei soarele”.

- Bagajele: tu iti pui hainutele verzi la hainute verzi, chiloteii intr-un colt, cremele de soare si protectie in cosulet, merindele de drum intr-o plasuta si gata treaba – iesi din bula atemporala si esti gata de drum, ignorand zbieratele agitate de pe fundal. El isi indeasa izmenele intr-o punga de rafie in 5 minute iar restul de doua ore si le petrece bodoganind intarzierea provocata de ‘incapacitatea’ ta de organizare. Hilar.

- Drumul: Chiar daca ai mai fost de 100 de ori spre mare tocmai de data asta se rataceste pentru ca il intrebai tu o problema existentiala legata de diferenta dintre roz, fucsia si siclam. N-ar fi mare zarva daca ar opri macar o data in viata si ar CERE INDICATII!! Insa acest lucru ar fi desprins din filmele sf si nu se va intampla in veci. Ca atare va trebui sa suporti ore in sir de calvar, sa auzi injuraturi noi, sa te uiti pe coclaurile pe care ai ajuns si sa ingani  hartoapele drumului iadului pentru ca el nu se opreste sa ceara indicatii. Parca ar fi o lovitura la adresa barbatiei ascunsa in subconstientul lui de om al cavernelor ce nu poate percepe ca un localnic sa stie mai bine decat el pe unde trebuie sa mearga. Iar dupa ce in sfarsit merge pe a doua la dreapta surade tantos spunand: “vezi, ti-am spus eu ca stiu pe unde e drumul. De ce trebuia sa intrebam?”.

- Cremele si lotiunile normal ca sunt pussy stuff. Cum sa isi dea cu smecleu impotriva ardeii soarelui?  Doar sunt barbati si daca au reusit sa omoare tantari si sa poarte razboaie mondiale pentru motive mult mai neinsemnate cu siguranta nu vor fi doborati de ceva atat de girlie precum o amarata de lumina calduta. Si asezandu-se ca bizonii perpeliti se uita amuzati la maniera in care ne infasuram cu crema din cap pana in picioare.

- Insolatia. Dupa o zi de stat in soare masculinitatea primeste o lovitura sub centura. Din cauza unor neinsemnate simptome de greata, dureri de cap si frisoane,  tu trebuie sa alergi ca nebuna insfasurata in prosop la toate farmaciile deschise la 1 noaptea pentru ca dragul de el s-a simtit prea stapan pe situatie pentru a reactiona la inofensivul indemna de a sta sub umbreluta. Na, ia de-aici acu’!

Si in tot timpul asta te gandesti ce bine ti-ar fi stat cocheta cu cocktailul intr-o mana si o revista glossy in alta savurand in liniste privelistea de dimineata, fantezie care iti este repede intrerupta de “da-mi si mie berea aia care s-a coclit la soare”.

Ma enerveaza peturile de orice fel.

Ma enerveaza promotiile cu produse stalcite sau semi expirate.

Ma enerveaza promoteritele agasante din hipermarketuri.

Ma enerveaza chilotii cu dantela.

Ma enerveaza cei care schimba benzile fara sa semnalizeze.

Ma enerveaza servetelele umede lipicioase sau cleioase.

Ma enerveaza oamenii cu urdori.

Ma enerveaza puterea de a inchide telefonul in timpul unei discutii, fara drept de apel.

Ma enerveaza calendarele cu sina pentru ca nu pot sa intorc niciodata filele.

Ma enerveaza sucurile organice cu gust vomitiv.

Ma enerveaza oamenii care nu strang rahatul dupa cainii lor si il lasa fix in mijlocul drumului.

Ma enerveaza mirosul de alifie chinezeasca.

Ma enerveaza claxoanele de la semafor cand inca e rosu.

Ma enerveaza persoanele care spun “mi-ar place” in loc de “mi-ar placea”.

Ma enerveaza cosurile sub piele.

Ma enerveaza orice alarma de dimineata.

Ma enerveaza autoritatea nejustificata asupra unei alte persoane.

Ma enerveaza oricine isi da cu parerea neintrebat.

Ma enerveaza asternuturile din satin.

Ma enerveaza lumanarelele sau esentele cu mirosuri tari.

Ma enerveaza capacul lasat intotdeauna ridicat.

Ma enerveaza cascatul in public fara a pune mana la gura.

Ma enerveaza pantofii incomozi care arata foarte bine iar asta pentru ca pur si simplu nu poti sa te abtii sa nu ii porti.

Ma enerveaza painea prajita prea mult sau insuficient la fel de mult cat ma enerveaza ouale fiertea prea mult sau prea putin.

Ma enerveaza pustoaicele cordite care abia silabisesc sau o venereaza pe miss Kardashian.

Ma enerveaza mascara waterproof pentru ca imi smulge jumatate din gene la demachiere.

Ma enerveaza ploaia rece de inceput de toamna si ceaiurile englezesti contrafacute.

Ma enerveaza intruziunile intr-o discutie care schimba cursul ideii.

Ma enerveaza faptul ca uneori ma enerveaza atat de multe lucruri.

Buuun. Mi se pare derutant si mai citesc o data. Si inca o data… dar nu pot sa pun cap la cap. Si incep sa meditez: cum e asta o pozitie comoda daca tu stai cu picioarele balabanind in aer ca nebuna, talpile carevasazica, in timp ce domnul in cauza sta chircit in coate? Si cum adica sta in coate…unde sta in coate, in camera cealalta?

Si cat de mica sa fii tu ca sa incapi in spatiul asta stramt creat? Cred ca e o pozitie pentru pitici in calduri. Dar stai, ca zice mai incolo ca e totusi comoda. Deci cineva sigur a incercat-o. Si cum poti sa te saruti daca e in spatele tau sau sa te mai privesti tandru in ochi? Poate daca ai un ochi mai nebun in spate, dar atunci ti s-ar spune ‘crazy eyes’ si oricum nu ajungi sa experimentezi pozitia asta. Ma gandesc ca e anatomic imposibil.

Iar clitorisul e in fata din cate stiu.. deci daca faci sex ‘pe la spate’..nu ai cum sa stimulezi clitorisul cu bazinul… zic si eu… Decat poate daca ai o prelungire a fundului care poate sa ajunga pana in partea cealalta a partenerei care face spagatul  cu picioarele in sus si stand pe burta  in timp ce tu zbarcesti coatele, te uiti in ochii ei si-i vezi privirea bulbucata si  ’excitata’ de sub greutatea bazinului. Aha, asa era deci. Hai ca am lamurit-o.. de ce nu o fi zis de la inceput ca la asta se referea?

Cazul nr. 1

La dentist. Cabinet de fita din Dorobanti, toata lumea spasita su ochii in revistele glossy incercand sa ignore sunetul frezei din fundal. Eu imi iau inima in dinti si intreb o asistenta care mergea pe varful degetelor unde este baia. Imi indica prima la stanga si apoi inainte. Eu deschid cu avant muncitoresc prima usa crezand ca urmeaza o continuare (poate am fost indusa in eroare si de continuarea „si apoi inainte”). Iar cu usa izbita de perete dau direct in toaleta in care doctorul se ridica de pe wc tragandu-si chiloteii cu inimioare pe el. Moment extrem de jenant, mi-am cerut scuze in 3 limbi straine si am inchis usa. E greu sa il mai privesti cu aceeasi seriozitate pe domnul doctor care executa o lucrare de mare finete maselei mele de minte in timp ce rememorez imaginea de boxeri cu Duffy Duck si Bugs Bunny.

Cazul nr. 2

In vizita. Cand te duci in vizita la rude, vorbesti familiaritati, depanezi amintiri, sorbi din mustul iute si speri ca totul sa se termine cat mai repede in timp ce ti se povesteste despre realizarile verisorilor de gradul 4. Cu aceeasi jena caracteristica pe care o manifest cand intru in casa straina, intreb unde e toaleta. Ma avant cu forta unei vezici care este gata sa explodeze in fiecare secunda observand abia dupa cateva momente ca cineva facea dus. Imi scapa un usor scrasnet de dint inabusit cu scuuuuuuze pitigaiate in timp ce usa nu vroia sa se mai inchida si ma impiedicam de pres. Privirile si rasul pe imbufnate ale celorlalti sunt nimic in comparatie cu discutiile ulterioare, si expresii din popor gen: „a vazut Parisul”, „a coscodacit viezurele”, „a vazut luna”, etc, etc, etc….

Cazul nr. 3

In bar. In unele bodegi exista toalete unisex, dupa mii de ani de evolutie si dupa ce am ajuns pe Luna. In unele toalete unisex nu exista incuietori de usa. Motiv pentru care trebuie sa stai chircita (in cazul femeilor evident), sa nu atingi vreun capac de wc si sa te tii cu o mana de usa sa nu intre cineva. In cazul barbatilor e mai usor, se tin de un singur lucru si cam atat. In peisajul asta intervin eu, usor ametita dand buzna intr-o cabina care as fi jurat ca e libera. Dupa cateva secunde, imi dau seama ca nu e libera. Pauza. Nu stiam daca sa inchid usa si sa plec sau sa astept sa se simta cel care era acolo si sa imi cedeze locul. Hotarasc sa plec totusi comentand despre nesimtirea barbatilor care nu mai ofera locul unei domnisore la ananghie.

Toate situatiie s-au intamplat intr-un interval de o saptamana. Am inceput sa ma obisnuiesc, sa nu imi mai cer scuze, eventual sa apostrofez ca cineva se afla pe traiectoria mea in momentul ala. I s-a mai intamplat cuiva? Nu? Nici mie… doar ziceam asa..