Daca acum ceva timp as fi considerat inacceptabil sa stau in plina zi in pijamale acasa, varianta vag acceptabila doar pentru lauze, acum m-am bucurat de fiecare secunda de lene, foiala, filme proaste reluate la nesfarsit pe toate canalele tv, mici incursiuni pana la frigider si inapoi in pat cu cate un sandvis urias, citit si somn. Mult somn, cat pentru toate noptile nedormite de griji. Si am preluat un nou motto care mi se pare ca se aude oarecum bine si uneori trebuie spus: “Nopti irosite – vieti irosite”!

Asadar, cu un an in plus de experienta, frumusete si maturitate, salut un 2012 plin de evolutii spirituale macar, daca nu de sfarsit de lume.

Si recomand un film bun, cele mai vizionate reclame din 2011, un local fain cu mancare si super atmosfera, noi colectii de haine fashion si cele mai dragute decoratiuni interioare handmade!

La multi (b)ani!

Think about it: ar putea presedintele SUA sa mearga la psihoterapeut si sa vorbeasca deschis despre asta? Adesea, sa fii pacient este mult mai scandalos decat sa fii promiscuu.

Plina de indoieli si cu mainile cautand cuvintele perfecte pentru a nu leza o constiinta indoctrinata, iti scriu tie, bunico, intr-un acces de sinceritate si nepasare. Stiu ca e prea tarziu si nu intentionez sa mai repar ceva dintr-o perioada a afectiunii si la limta dintre carenta si indiferenta. Stiu ca nu exista tratate despre cum sa fii un parinte perfect, un bunic bun sau un om decent si ar fi hazardat din partea mea sa pretind una ca asta.

Inteleg acum faptul ca ti-a fost greu, intr-o perioada cenusie si plina de lipsuri sa-ti cresti nepoatele iar faptul ca doua au ajuns sa se instraineze e probabil un afront prersonal. Dar nu iti face griji, probabil ca dumnezeul tau in care m-ai obligat sa cred, o sa te salveze, o sa te mantuiasca si o sa iti ofere doar tie viata vesnica si tinerete fara batranete.

Cat despre mine… lasa-ma sa fiu o eretica debusolata, sa imi fac propriile reguli dupa care sa traiesc si sa raspund in fata faptelor mele. Nu e vorba ca te judec…. Ba da, e vorba ca te judec! si imi permit sa fac asta atata timp cat variantele pe care le am la indemana sunt atat de limitate si ciubotite de reguli habotnice despre cum sa intru in gratiile unei divinitati care nu are nevoie de veneratia mea slugarnica. Si daca ar avea nevoie de ea, atunci prefer sa nu cred il ea.

In sensibilitatea subiectului si punand pe masa niste carti vechi si adanac ingropate in subconstient, as vrea sa cer doar iertare. Nu pentru mine, multumesc. Eu m-am iertat demult. Pentru tine, bunico! Astfel incat macar batranetea sa iti fie mai usoara, gandurile mai putin haotice, parul incaruntit  mai intelept si somnul mai usor.

Iar eu voi creste pentru a nu repeta aceleasi greseli, deoarece nu este nicio religie pe lume, niciun dumnezeu in apus, nicio voce ragusita, nicio carte plina de talc, nicio limba, rasa, persoana care sa inlocuiasca sarutul de noapte buna pe fruntea inocenta a nepotilor tai.

Multumesc ca ai incercat. Nu ti-a iesit de data asta. Poate in urmatoarea reincarnare o sa intelegi fapul ca e nevoie de mai mult decat mancare pe masa si asternuturi curate pentru pentru a umple o casa cu bucurie. E nevoie de intelepciune, iubire, acceptare neconditionata, viziune, experienta, bunatate si iertare. Am incetat sa te mai judec si am incercat sa ma eliberez de reprosuri, resentimente si nemultumiri. Iti ofer iertarea sperand ca imi vei oferi libertatea!

Nu, nu este vorba despre cum sa agati tipe bune repede. Pentru asta exista carti de genul “Complete idiot’s guide to pick up girls”. In schimb, in cadrul atelierelor gazduite de Fundatia Calea Victoriei, cu precadere cel la care am participat eu, abordezi o alta tematica si viziune asupra istoriei sexualitatii fara tabu-uri si falsa pudoare.

De la Grecii amatori de placeri pana in Roma libertina, ne-am extins cu vorba si despre extremul Orient ajungand chiar pana in Babilonia si Persia. Intr-o fascinanta lume a oamenilor fara prejudecati am cautat semnificații ale sexualitatii umane prin inspectarea istoriei erotismului.

Sa nu crezi ca te-am uitat doar pentru ca m-am mutat departe de casa sau ca nu imi este dor doar pentru ca nu sun foarte des. Imi pare rau ca uneori te expediez si inchei discutia repede motivand ca sunt ocupata cand de fapt vreau sa ma uit la „Weeds”. Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine, nu muncesc atat de mult pe cat ma plang, nu sunt obosita intotdeauna, nu sunt bolnava, imi iau vitaminele in fiecare dimineata si nu uit umbrela cand ploua. Multumesc totusi ca imi aduci aminte cu grija de asta.

Eram la cumparaturi astazi si in magazin un tata ii cumpara fiicei lui o papusa Barbie cu rochite pentru ocazie si perie de par. Am zambit in timp ce impingeam caruciorul plin cu lapte degresat, produse bio, pate vegetal si cateva batoane de ciocolata fara zahar… m-am intrebat cand am crescut atat de mare incat sa devin cea ‚responsabila’ in locul copilei care se bucura de jucarii?

Multumesc pentru cartea de acum doua saptamani pe care am uitat sa ti-o returnez, pentru zbuciumul continuu pe care il depui atunci cand vine vorba despre fetele tale, de maniera laudativa in care vorbesti despre mine, de prima oara cand m-ai dus sa vad un spectacol de circ si mi-ai cumparat acadea pe mar desi mi s-au strepezit dintii, pentru ca ai indurat certurile cu mama atunci cand te convingeam sa imi cumperi cate un animal nepotrivit pentru traiul in casa pe care tot tu trebuia sa il ingrijesti, pentru toate sedintele cu parintii la care desi nu ai fost ai avut grija sa stie cine este fata ta, pentru ca ai incercat sa ma inveti sa merg pe bicicleta insa am fost prea tolomaca sa reusesc, pentru cultura, viziunea, sensibilitatea si profunzime cu care m-ai invatat sa privesc viata.

Imi pare rau ca nu te sun mai des, ca nu am rabdare sa iti explic cum functioneaza skype-ul, ca am uitat in repetate randuri de ziua ta pentru ca eram prea ocupata sa imi traiesc viata sau pentru faptul ca am decis sa nu mai fac sarbatorile in familie.

Tot sper ca daca voi castiga suficienti bani incat sa iti asigur o batranete linistita vei fi fericit…insa pe tine nu te intereseaza asta, nu-i asa?

De fapt vroiam sa spun… multumesc, tata!

De dimineata de cand te trezesti si te speli pe dinti pana seara cand te arunci in pat obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusete, totul este o goana pentru a pastra ceea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung sa ne detina si sa ne controleze viata pentru ca devenim ocupati sa nu pierdem ceva ce nu am avut niciodata, in realitate.

Care sunt lucrurile fara de care nu poti sa fii fericit? Hainele de firma, gentile la reducere, sosetele, pantofii din colectia trecuta, masina de spalat automata cu treizeci de programe, cuptorul cu microunde, aerul conditionat, jocurile pe calculator, blogul pe care scrii zilnic, internetul, dota, mobila scumpa, eye-linerul negru, rimelul pentru volum, cele trei telefoane…care?

Cu fiecare cutie care se aseaza pe dulap esti mai fricos deoarece fiecare lucru nou pe care il cumperi aduce cu el o doza de frica, egala cu valoarea pe care i-o acorzi obiectului. Cu cat un lucru pare mai valoros pentru tine, cu atat ti-e mai frica sa nu-l pierzi.
Si, cand ti-e frica sa nu pierzi, exact asta se intampla: PIERZI.

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi jobul, incepi sa nu mai risti, faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent si esti data afara.

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi iubitul incepi sa devii prea disponibila, faci orice compromis si esti parasita.

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi masina, nu dormi noaptea si te imbolnavesti, stai prin spitale si trebuie s-o vinzi, ca sa poti sa te intretii.
Esti liber, atunci cand scapi de frica de a pierde. Poti face asta, in sapte pasi:

1. Fa o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vietii si care te-au impiedicat sa faci ceea ce iti doreai la un moment dat .

2. Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentueaza frica.

3. Fa o lista cu lucrurile pe care ti-ai dori sa le faci, inainte sa mori.

4. Arunca si lista asta.

5. Uite-te in jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o luna si arunca-l intr-o cutie. Mai priveste in jur si ia-l pe al doilea. Ce sens are sa pastrezi perechea aia veche de ghete, pe care o ai de acum 2 ani, cand tocmai ti-ai luat alta?

6. Traieste o zi fara telefon si internet. Pleaca la munte, la mare, oriunde si inchide tot ce inseamna aparat cu baterii sau fara. Gandeste-te apoi, cat de liber te-ai simtit.

7. Risca . Fa lucrul de care te temi cel mai mult.

Pentru maimuta fricoasa din tine!

foto flickr by stannate

Ce sunt celulele stem si pentru ce se folosesc

Celulele stem sunt celule primitive care au capacitate de autoreinnoire si de diferentiere, adica prin diviziune pot forma atat celule identice cat si diferite tipuri de celule specializate.Sunt de mai multe feluri, insa ceea ce conteaza este faptul ca acestea pot fi  conservate dupa nasterea fatului pentru un timp nedeterminat. Partea buna este ca,  datorita capacitatii de dividere acestea, pot repara tesuturi care si-au pierdut aceasta capacitate . Adica, in momentul in care te imbolnavesti de boala x, de obice se recurge la un transplant. Insa daca nu vrei sa fii al 25654314765432-lea pe lista de asteptare poti apela la varianta celulelor stem care pot inlocui tesuturi bolnave din boli ca: boli cardio-vasculare , Parkinson, Alzheimer, accidente vasculare cerebrale, diabet, leziuni de coloana vertebrala ,osteoartrita si artrita.

De exemplu, daca te stii bolnav de inima,  in afara de o minune ai crede ca sansele sunt limitate. Insa prin transplantarea de celule stem se pot genera fibre musculare cardiace sanatoase care pot regenera cu succes tesutul cardiac afectat.

Acestea sunt extrase din cordonul ombilical si placenta in primele cateva minute dupa nasterea copilului. Ulterior se regasesc in ‘sira spinarii’ cum ar zice bunica insa de retinut este faptul ca reprezinta o baza compatibila in cazul unor eventuale boli.

In alte tari, recoltarea este aproape abligatorie la nastere tocmai pentru ca se merge pe principiul ‘mai bine previi decat sa tratezi’. La noi merge mai greu treaba, insa faptul ca a inceput sa miste totusi ceva este un lucru incurajator. O sa ajungem sa vindecam si cancerul intr-o zi nu foarte departe. Si cred cu convingere in momentul in care copilul meu va intreba mirat despre o boala veche, descoperita in paginile ingalbenite ale unui manual prafuit, care va fi fost de mult vindecata.

Impresionat, coplesitor, devastator de trist – sunt cateva dintre sentimentele care m-au incercat in momentul in care am pasit in micul apartament ce se vroia a fi centru. Un miros de cantina imbibat cu imbacseala si statut – asta a fost prima senzatie care m-a intampinat. Sfiosi , cativa copii au iesit din camerele intunecate imbracati in niste pijamale rupte, cusute si rupte din nou, zdrentaroase, ponosite si prea mari pentru niste trupuri atat de firave. Au zambit fastaciti si putin incurcati de vizitele oamenilor mari. Probabil erau obisnuiti cu tipetele ingrijitoarelor obeze si cu faptul ca trebuie sa spuna o poezie frumoasa ca sa primeasca o ciocolatica. Dar nu le-am cerut nimic in schimbul zambetului de multumire, nici macar numele pe care ar fi trebuit sa il spuna impinsi de la spate de rusine si admonestati de mai marele stapane ca sa nu le faca de ras. Printre carpetele prafuite aruncate pe niste fotolii in descompunere fiecare se aseza cuminte pentru a primi bunatatile, spunand multumesc cu capul plecat.

E o lectie a umilintei, a iertarii, a nedreptatii pe o soarta prea grea a unui suflet de copil, a ironiei si a sanselor neegale desi ne-am nascut liberi.

Insa nu conteaza atat de mult motivatia pe cat actul final: cel de a da. Fie ca o faci pentru a te simti mai impacat cu tine, pentru o recumpensa pe lumea cealata, pentru ca realmente iti pasa sau pentru ca empatizezi gandindu-te ca ai putea fi tu sau cineva apropiat tie – astazi conteaza doar sa dai!

Cu ocazia apropierii Pastelui m-am inarmat cu ceva rabdare, adrese de mail, numere de telefoane utile si un mic speech: strangem hainute si jucarii pentru 3 camine de copii din Pitesti.

Toate detaliile tehnice le-am discutat deja cu directorii centrelor de plasament. Urmeaza partea in care strangem efectiv lucruri in vederea luminarii fetei cu un zambet macar a catorva copiii.

Prin urmare, in urma curateniei de Paste cu siguranta vei gasi macar cateva hainute sau jucarii pentru a le dona. Nu trebuie decat sa raspunzi cu inima deschisa la acest mesaj.

Astept un mail pe adresa: emm@fhem.ro in care sa imi spuneti data, ora si locul de unde sa venim si sa ridicam hainutele si jucariile.

Ultima zi de colectare este 02.04.2010

Promit fotografii cu micutii care primesc cadourile de la voi.