Ce sunt celulele stem si pentru ce se folosesc

Celulele stem sunt celule primitive care au capacitate de autoreinnoire si de diferentiere, adica prin diviziune pot forma atat celule identice cat si diferite tipuri de celule specializate.Sunt de mai multe feluri, insa ceea ce conteaza este faptul ca acestea pot fi  conservate dupa nasterea fatului pentru un timp nedeterminat. Partea buna este ca,  datorita capacitatii de dividere acestea, pot repara tesuturi care si-au pierdut aceasta capacitate . Adica, in momentul in care te imbolnavesti de boala x, de obice se recurge la un transplant. Insa daca nu vrei sa fii al 25654314765432-lea pe lista de asteptare poti apela la varianta celulelor stem care pot inlocui tesuturi bolnave din boli ca: boli cardio-vasculare , Parkinson, Alzheimer, accidente vasculare cerebrale, diabet, leziuni de coloana vertebrala ,osteoartrita si artrita.

De exemplu, daca te stii bolnav de inima,  in afara de o minune ai crede ca sansele sunt limitate. Insa prin transplantarea de celule stem se pot genera fibre musculare cardiace sanatoase care pot regenera cu succes tesutul cardiac afectat.

Acestea sunt extrase din cordonul ombilical si placenta in primele cateva minute dupa nasterea copilului. Ulterior se regasesc in ‘sira spinarii’ cum ar zice bunica insa de retinut este faptul ca reprezinta o baza compatibila in cazul unor eventuale boli.

In alte tari, recoltarea este aproape abligatorie la nastere tocmai pentru ca se merge pe principiul ‘mai bine previi decat sa tratezi’. La noi merge mai greu treaba, insa faptul ca a inceput sa miste totusi ceva este un lucru incurajator. O sa ajungem sa vindecam si cancerul intr-o zi nu foarte departe. Si cred cu convingere in momentul in care copilul meu va intreba mirat despre o boala veche, descoperita in paginile ingalbenite ale unui manual prafuit, care va fi fost de mult vindecata.

Impresionat, coplesitor, devastator de trist – sunt cateva dintre sentimentele care m-au incercat in momentul in care am pasit in micul apartament ce se vroia a fi centru. Un miros de cantina imbibat cu imbacseala si statut – asta a fost prima senzatie care m-a intampinat. Sfiosi , cativa copii au iesit din camerele intunecate imbracati in niste pijamale rupte, cusute si rupte din nou, zdrentaroase, ponosite si prea mari pentru niste trupuri atat de firave. Au zambit fastaciti si putin incurcati de vizitele oamenilor mari. Probabil erau obisnuiti cu tipetele ingrijitoarelor obeze si cu faptul ca trebuie sa spuna o poezie frumoasa ca sa primeasca o ciocolatica. Dar nu le-am cerut nimic in schimbul zambetului de multumire, nici macar numele pe care ar fi trebuit sa il spuna impinsi de la spate de rusine si admonestati de mai marele stapane ca sa nu le faca de ras. Printre carpetele prafuite aruncate pe niste fotolii in descompunere fiecare se aseza cuminte pentru a primi bunatatile, spunand multumesc cu capul plecat.

E o lectie a umilintei, a iertarii, a nedreptatii pe o soarta prea grea a unui suflet de copil, a ironiei si a sanselor neegale desi ne-am nascut liberi.

Insa nu conteaza atat de mult motivatia pe cat actul final: cel de a da. Fie ca o faci pentru a te simti mai impacat cu tine, pentru o recumpensa pe lumea cealata, pentru ca realmente iti pasa sau pentru ca empatizezi gandindu-te ca ai putea fi tu sau cineva apropiat tie – astazi conteaza doar sa dai!

Cu ocazia apropierii Pastelui m-am inarmat cu ceva rabdare, adrese de mail, numere de telefoane utile si un mic speech: strangem hainute si jucarii pentru 3 camine de copii din Pitesti.

Toate detaliile tehnice le-am discutat deja cu directorii centrelor de plasament. Urmeaza partea in care strangem efectiv lucruri in vederea luminarii fetei cu un zambet macar a catorva copiii.

Prin urmare, in urma curateniei de Paste cu siguranta vei gasi macar cateva hainute sau jucarii pentru a le dona. Nu trebuie decat sa raspunzi cu inima deschisa la acest mesaj.

Astept un mail pe adresa: emm@fhem.ro in care sa imi spuneti data, ora si locul de unde sa venim si sa ridicam hainutele si jucariile.

Ultima zi de colectare este 02.04.2010

Promit fotografii cu micutii care primesc cadourile de la voi.

Inca nu am inteles cine esti tu insa mi-am dat seama cine nu esti. Nu o sa te gasesc intre niste pereti frumos colorati dar plini de oameni infumurati care se cred superiori doar pentru ca reusesc sa se aplece mai cuvios sau sa sarute mai cu patos metale. Tu nu esti acolo! Nu esti nici cioplit stangaci in lemne si nici nu te infatisezi pe stanci sau pe cer, nici in vreo forma de relief vizibila unui ochi care te cauta in nestire si ignoranta, si cu lacrimi fierbinti iti cere un semn al existentei tale astfel incat viata lor sa nu fi fost inutila. Nu esti nici un mosulet prea plictisit care a pierdut sirul evenimentelor unor oameni zbucimati care se lupta in fiecare zi pentru supravietuire si stiu sigur ca nu ai un catastif in care notezi faptul ca astazi am mancat soia. Pe tine nu te intereseaza asta….

Iar daca destinul meu este batut in cuie atunci nu vreau sa il aflu. Nu o sa merg la ghicitoare cu fuste inflorate care imi spun ca o sa-mi gasesc dragostea daca le dau 2 lei si asta pentru ca nu dau 2 lei pe dragostea lor – prefer drumul lung si ocolit al iubirii care se incheie in fiecare seara intre asternuturi moi si reincepe in fiecare dimineta in miros de cafea proaspata. Nu o sa citesc in stele si nici macar horoscopul scris de vreo juna artista cu pretentii de scriitoare fara talent. Astept sa ma surprinda in fiecare zi.

Dar poate imi explici odata, la o ceasca de vorba, cum au devenit lucrurile asa haotice? Daca Adam avea buric? Ce este dincolo de tot? Iar tu cum ai ajuns aici? O sa avem vreodata autostrazi bune si soferi calmi? Oare Pamantul este iadul altor planete? Cum au fost construite piramidele? Cand o sa ai timp..odata… desi tu ai tot timpul din lume se pare ca eu ma zbat intre termene limte impuse de corporatisti si sunt mereu cu o zi in urma tuturor lucrurilor pe care trebuia sa le fac deja. Dar asta este o alta poveste. Nu ma intorc pentru ca nu am plecat nicaieri de fapt… dar tu probabil stiai asta deja.

Poti cumpara o femeie dar nu ii poti cumpara sufletul.

Poti cumpara pantofi dar nu poti cumpara mersul.

Poti cumpara medicamente dar nu poti cumpara sanatatea.

Poti cumpara carti dar nu vei cumpara experienta.

Poti cumpara nisipul dar nu poti cumpara alergatul prin el.

Poti cumpara un tablou dar nu vei cumpara arta.

Poti cumpara un inel dar nu poti cumpara o casnicie.

Poti cumpara un clovn dar nu poti cumpara rasul.

Poti cumpara un pat dar nu poti cumpara somnul.

Poti cumpara diamante dar nu poti cumpara stralucirea.

Poti cumpara creme si tratamente de intretinere dar nu pot cumpara tineretea.

Poti cumpara Xanax dar nu poti cumpara linistea.

Poti cumpara haine dar nu poti cumpara caldura.

Poti cumpara avioane dar nu poti cumpara zborul.

Poti cumpara becuri dar nu poti cumpara lumina.

Poti cumpara ecstasy dar nu poti cumpara fericirea.

Poti cumpara oameni dar nu poti cumpara demnitatea.

Poti cumpara o vedere dar nu vei cumpara apusul de soare.

Poti cumpara reviste de moda dar nu poti cumpara stilul.

Probabil pentru toate celelate exista MasterCard….

Bunul simţ nu se dezvoltă pe stradă. Atitudinea nu se exersează în oglindă. Umorul nu se învaţă la ştiri. Iubirea nu se citeşte din cărţi. Durerea nu se exprimă în cuvinte…aşa că spune-mi: poţi să fii fericit? Şi dacă da, la ce oră?