Ca de primavara

Emm — Tue, 02 Mar 2010 10:54:24 +0000

Am dormit prost, am visat agitat – sunt astenica la fel ca in fiecare inceput de primavara. Sunt absenta de la tot ce se spune in jurul meu. Sunt somnoroasa si imi caut linistea in colturi tacute. Libertate! vreau sa tip prin toti porii dar cuvintele nu vor sa imi asculte comanda. Si atunci tac. E mai bine asa, oricum nu as avea ceva impresionant de spus, nu am cum sa schimb cursul lumii, nici macar al tau. Sunt un simplu actor in scena pe care o incep constiincios in fiecare zi. Sunt si in piesa dar, dar intr-un rol secundar sau episodic sau poate nu sunt deloc.

Si ce fac atunci cand ma apuca dorul de duca? Plec. Nu stiu unde sau de ce, daca ma intorc sau nu, dar imi fac bagajele si plec. Pe strazi inguste ale oraselor mari pasesc ca si cum am mai trait acolo, iar sentimente familiare ma incearca cand privesc noul. E explicabil oare?

Rad galagios si imi place culoarea unghiilor mele in soare sau pe pielea ta. E o dulce, dulce amnezie de care sufar uneori pentru a ma proteja de incidenta gandurilor haotice care tropaie nesimtit in mintea mea.

Si pana sa ma intorc rememorez locuri, fapte, oameni, cuvinte, momente… placute la fel ca zambetul meu incurcat cand nu vorbim aceeasi limba.

Despre ce vroiam sa scriu oare? Nu mai stiu si nici nu mai conteaza in timp ce degetele ascutite imi alearga pe o tastatura incomoda ce nu imi asculta comenzile. A, da.. vroiam sa scriu despre primavara. Si despre iubire, cred…. nu mi-a iesit, asa-i?

Astenie

Emm — Tue, 14 Jul 2009 07:52:00 +0000

Am post-it-uri peste tot. Sunt toate culorile, sunt vii şi alarmante, toate parcă să îmi atragă atenţia asupra unor lucruri de care nu trebuie să uit. E imperios necesar să ma concentrez!

Nu trebuie să uit de şedinţa de luni dimineaţa, deşi e în fiecare luni, nu trebuie să uit de telefonul de la ora 11 în interes de serviciu, nu trebuie să uit de programarea la dentist pe care o amân mereu, nu am voie să ratez vernisajul de la galerie şi nici lansarea de carte, nu e acceptabil să uit de cafeaua cu tine, urarea de la mulţi ani, cartea poştală neexpediată încă, vizita bunicilor, plătirea facturii restante, comisioanele părinţilor. Aşa că îmi pun post-it-uri.

Iar la sfârşitul zilei îmi dau seama că factura e încă în geantă iar penalizarea e cu o zi mai mare, cafeaua s-a răcit, urările nu au fost spuse, programarea nu mai e valabilă, cartea s-a lansat, cina s-a răcit iar eu am fost absentă!

Aşa că lipesc mai multe post-it-uri, pun alarme şi nu mai ştiu de ce le-am pus, îmi fac semne pe mână şi le uit semnificaţia, mă opresc la stop, merg pe aceleaşi străzi din cartierul meu, cumpăr reviste pe care nu le citesc, râd la glumele bune şi ştiu că maine o să îmi fie mai bine!

FHeM » astenie

Ca de primavara

Astenie