O răcoare letargică pe care nu o găsesc câtuşi de puţin liniştitoare îmi vorbeşte despre o melodie pe care o fredonam cu voci stinse şi ochi închişi. Iar monologul meu e o insultă la adresa pragmatismului cu care obişnuiam să mă laud în nopţile prea lungi de vară.

Probabil valurile se parg cu un motiv anume, neînţeles încă, iar tu nu poţi să ma ignori crezând că ai aflat totul despre mine. E o minciună frumoasă pe care uneori te las să o crezi. Nu era perioada noastra acum si nici aici. Nu trebuia să fie aşa. Ne-am pierdut printre drumuri lungi, drumuri înzăpazite şi gânduri redundante ale dimineţilor acre şi gri, într-un dans bezmetic al neştiutorilor care se cred îndrăgostiţi. Din nou bagaje…îmi trăiesc viaţa în trolare ticsite de amintiri şi plec lăsând cuvinte neutre spuse cu bun-simţ. Nu am inventat încă cele mai potrivite cuvinte pentru desparţire şi ca atare le folosesc pe  ale altora, uzate de mii înaintea mea. Nu suntem dependenţi. Cine, noi? Noi suntem liberi cum am fost şi înainte să ne cunoaştem. O pasageră linişte face locul murmurelor şoptite pe un fundal slab luminat în care ne animăm rolul prost scris dar şi mai prost jucat în care ma simt sociofobă şi suntem străini perfecţi.

In prima parte, Inceputul, amandoi sunt in perioada de cunoastere si tatonare… o luna de miere prelungita in care trebuie sa iti amuzi partenerul, sa fii fascinant si charismatic, cel mai tare din parcare. In perioada asta de obicei te strigi pe nume pentru ca nu stii sigur daca celui in cauza i s-ar potrivi alintul de ‘pui, mamitica, stapane, cioculet’ sau mai rau, sa nu cumva sa-l fi folosit precedentul. Prin urmare ii spui simplu pe nume. Nu ai cum sa gresesti in momentul in care soptesti plin de iubire si tremur in voce: ’vaai, ce patratele fascinante ai Stanica’!

Din pacate trece repede si intram in stadiul al II-lea al relatiilor, cel in care incepe prosteala. Marea prosteala. Simplul nume nu mai este suficient, asa ca pentru a denota iubirea dusa la paroxism pe care i-o porti trebuie sa il alinti cumva. Stupid, in general. Si incepi cu diminutive si terminatii cu ‘utz’ (cucutz, mamutz, tatutz, puiutz, chiflutz). Pentru fandositi exista intotdeauna termenele imediat inlocuitoare: regina-noptii-si-a-sufletului-meu, tulburatorul-viselor-mele, aerul-pe-care-il-respir (acompaniat de restul frazei “….da-mi si mie painea”), frumusete-inegalabila (“..ai spalat wc-ul azi?”), ravisantul-clipelor-mele-pe-care-le traiesc-pentru-ca-tu-existi (“..spala-mi si mie sostele”).

Ultimul stadiu, despartirea- momentul  in care sunt folosite jargoane pentru a evidentia dispretul si ura fata de persoana pe care 5 minute mai devreme o venerai.  Reversul medaliei este subliniat prin finetea termenilor ‘retardat imputicos dependet de mama’, ‘pulifrici imbecil’, ‘rahar cu ochi’, ‘coate goale’, ‘stafilococ supuros’, si lista poate continua.

Chiar si dupa mult timp de la despartire, numele nu mai este rostit si nici relevant, ci semnificatia persoanei in viata noastra. Nu este Nicu, ci ‘prostu ala de la tara care nu avea nici izmene pe el’; Care Ion? Aaa…’prapaditul cu inceput de chelie’; Vasile – ‘impotentul cu pretentii de intelectual’,  X-uleasca -’obeza cu par pe maini si cos in barbie care m-a parasit, oricum era urata, nici nu imi placea de ea dar am stat cu ea la vraja’.

Prin urmare… de ce avem nevoie de nume? Pentru cateva momente de glorie?

- Nu sunt pregătită pentru o relaţie în momentul acesta (în traducere liberă) = am de plimbat câinele vecinei, de sortat şosetele bunicii, de cârpit chiloţii şi pur şi simplu nu am timp de tine.

- Meriţi ceva mai bun = eşti prost rău de tot şi mă faci să ma simt aiurea pentru că mă comport ca o scorpie cu tine.

- Job-ul mă solicită la maxim în momentul acesta = până şi cel mai plictisitor job din lume e mult mai interesant decât tine, cârnăţoi argonat cu fiţe de Dorobanţi.

- Te văd ca pe un frate = cred că o ai mică şi nu aş vrea să testez asta aşa că prefer să îţi dau castane şi bobârnace.

- Mai bine să fim amici = am nevoie de un prieten gay căruia să îi povestesc despre tipii din viaţa mea şi care eventual şă îşi dea cu părerea.

- Ne dorim lucruri diferite = eu vreau bani şi haine şi plimbări şi dragoste iar tu bere şi fotbal cu baieţii.

- Eşti un tip super dar.. = nu prea!

- Ai face o fată norocoasă într-o zi = o fată urâtă şi proastă ca tine alături de care să torni n jeguri de copii.

- Mai bine luăm o pauză = am nevoie să mă întâlnesc şi cu alţi hăndrălăi dar dacă nu găsesc între timp ceva mai bun ştiu unde să te găsesc.

- Părinţii sunt împotriva relaţiei – Dacă află ai mei că facultatea e de fapt liceul la seral, apartamentul e al fratelui unchiului verişoarei vitrege, maşina e în rate pe 30 de ani, serviciul e part-time la ADP, sora e de fapt nevasta iar nepoţii sunt plozii tăi, părinţii nu au venit de la mare ci aşa sunt ei, mai bronzaţi tot timpul – o să fiu dezmoştenită!

(to be continued)