FHeM » dimineaţă

It’s all about me

Emm — Fri, 23 Jul 2010 09:01:44 +0000

Prima gura de aer fierbinte si inecacios incepe cu ora 7. Este atat de cald incat simt cum mi se prajesc creierii si ultimii doi neuroni care se zbat pentru supravietuire. In sauna matinala incepe rutina umanitatii. Cu fix 16 pasi molcomi si ambigui si cu picioarele tarsaind si jucand un dans stangaci ma indrept catre un filtru mare de cafea ce ma imbie cu zat putrezit si apa colcaind. Pas, de data asta. Si cum ma uit pe peretele de oglinzi la ciudata-mi fata bronzata organic precum sclavele de pe plantatiile de zahar imi aduc aminte de faptul ca astazi este prima zi din restul vietii mele.

Iar in acea clipa, in penthouse-ul obscen de mare, cu tricoul mov pe dos si privind cu ochii chirciti de somn cea mai frumoasa vedere de dimineata mi-am tras un scaun, mi-am luat cartea de iluminare, mi-am aprins o tigara si am privit rasaritul de peste cladirea din fata, petrecand cele mai frumoase clipe cu mine. Si asta doar pentru ca e astazi!

Buna dimineata!

Fericirea-i un lucru mărunt

Emm — Tue, 12 Jan 2010 19:30:02 +0000

Ziua în care am uitat să trăiesc a fost azi, sau ieri, sau nu mai ştiu. Oricare dintre ele pentru că au fost la fel. Ziua în care am uitată să zâmbesc este prima zi pierdută. Şi prima dimineaţă în care soarele nu a răsărit. Şi prima mână întinsă pe lângă care am trecut pasivă. Şi prima lacrimă pe care am ignorat-o. Şi primul şoptit timid pe care l-am ironizat. Şi prima insultă pe care am adresat-o din răutate. Si prima îmbrăţişare pe care am îmbrâncit-o. Şi primul apel respins. Şi primul loc pe scaun pe care nu l-am cedat. Apoi au urmate toate celelalte. Prima oara a dispărul râsul…apoi şi surâsul. E nevoie de o “prima oară”pentru a se crea un precedent. Restul e istorie!

Bunul simţ nu se dezvoltă pe stradă. Atitudinea nu se exersează în oglindă. Umorul nu se învaţă la ştiri. Iubirea nu se citeşte din cărţi. Durerea nu se exprimă în cuvinte…aşa că spune-mi: poţi să fii fericit? Şi dacă da, la ce oră?

There will never be another me

Emm — Wed, 09 Dec 2009 11:03:31 +0000

Pentru ca feminitatea e o stare de spirit. O simti in fiecare dimineata, cand iti intinzi trupul plapand intre asternuturile calde si deschizi abia pe jumatate ochii. Iti permiti luxul inca unui snooze pentru ca e intuneric afara. Iar cand in sfarsit te hotarasti sa faci marele salt auzi vocea cea mai draga din lume care te intreaba pe un ton de neinteles si somnoros: cev vri s mnci ibta mea? Dar nu ai inima sa il trezesti in dimineata asta, la obscena ora de 7.

Si pentru ca toate diminetile mele sunt la fel incerc sa le traiesc diferit. In dezordinea organizata si inteleasa numai de mine imi caut hainele in care ma exprim cel mai bine, imi pun accesoriile care te fac sa te intrebi semnificatia din spatele lor si imi iau cuvintele cele mai potrivite pentru inca o zi in care trebuie sa fiu complexa, puternica intr-un job al barbatilor si delicata si sensibila intr-un job al femeilor. Sunt recuperatoarea firmei, sunt editorialista revistei, sunt colega tuturor, sunt prietana din spatele telefonului roz, sunt sora prea departe de familie, sunt iubita ta. Sunt eu, reinventandu-ma in fiecare zi.

Cu botinele ancorate de gleznele nervoase si geanta supradimensionata pe umarul incarcat imi grabesc pasii catre metrouri aglomerate, imi caut linistea in spatele mastilor sociale si zambesc de fiecare data la salutul cordial: Buna dimineata, Emma!

Monday the 31

Emm — Mon, 31 Aug 2009 04:22:00 +0000

E dimineaţă.. e inuman de devreme. Nebunia de luni nu a început. Ochii zgomotoşi cu logoree matinală sunt încă adormiţi. Ţigăncile cu flori îşi ocupă locurile, semafoarele pâlpâie o lumină gălbuie haotică şi o linişte coboară peste mintea mea zdruncinată de ora 7 care a fost inventată de un nebun visător cu pretenţii de poet pseudo – intelectual.

E ca şi cum nu ai plecat încă. E aproape ca şi cum eşti aici. E cea mai frumoasă zi care nu se termină în bagaje pierdute prin camera întunecată de draperiile roşii pe care nu avem curaj să le deschidem pentru că ne-ar releva un adevăr de nesuportat: e luni! Aşa că îmi pun întrebarea firească: de ce să mă-mbrac când eşti lângă mine ..cu cine sa lupt, pe cine să-nfrunt când eşti lângă mine? Iar poate pe cărţile ce stau testament la capul patului se va aşterne uitarea. Oboseala mă face filozoafă iar supa la plic maestră.

Dar dimineţile crude mă irită şi mă îmbolnăvesc de somnul dulce al plecărilor. Aşa că păşesc timid pe holurile ăstea mari şi îmi aud paşii silenţios în dimineaţa asta în care miroase a ploaie de toamnă.

Despre nimic

Emm — Fri, 07 Aug 2009 07:01:00 +0000

…pentru că plouă iar alfabetul în culori nu se numără azi.

E ceasul 9 iar ochii înceţoşaţi de greaţă şi sictir se vor închide de data asta. Şi mă gândesc că sunt cele mai ciudate 3 ore de nesomn. Şi mă gândesc că oricum tot ce e bun e interzis, ilegal sau îngraşă…tu de ce ai face excepţie?

Mi-am adus aminte de cea mai proastă carte citită, de Mândrie şi prejudecată. Mi-a fost ruşine de mine – eram ca vânzătoarele de cartofi care citesc romanţa penibilă a unui oarecare Darcy. Nu e viaţa mea..cum am ajuns aici? Îmi spăl ciobul fericirii şi mă gândesc că eram amanta perfectă a timpului, că avem o complicitate nespusă, tacită, uzată de ambiguitate. Că el trece nepăsător pe lângă mine dar eu tot îl am. Acum timpul nu îmi spune decât rece şi formal că nu e aşa. Iar pendula care bate de 12 ori la miezul nopţii mă înnebuneşte. Nu ţi-am spus-o niciodată, ştiu!

Baia de marmură albă prevestea eşecul unei tresăriri ambigue cu amalgam de fantezie oarbă şi schiţe de zâmbete în creioane tocite.

Un espresso cu lapte, vă rog, strig mocnit si în dimineaţa asta şi îmi rezerv o zi în numele tăcerii pentru agitaţie surdă care epatează de vulgaritatea oamenilor care trec pe lângă mine, a vânzătoarelor care nu au rest, a cerşetorilor a căror mână întinsă nu spune o poveste, a oamenilor care vorbesc prea tare când eu sunt încă adormită, a secundarului ceasului meu care bate pe loc. Apoi, aceiaşi ochi amorţiţi privesc inelul. Şi zâmbesc. Sunt fericită azi!