Ştiu că nu vă gândiţi doar la fotbal, bere şi sâni epici, chiar dacă uneori susţin, în feminismul meu emancipat, contrariul. Nu pretind că sunt mai înţeleaptă, curajoasă sau puternică decât sunt în realitate.

Nu vreau să muncesc pe brânci sau mâinile mele firave să care greutăţi pentru a dovedi ceva.

Îmi place să fiu răsfăţată şi nu mi-aş dori să nu mi se permită să plâng doar pentru a demonstra putere de caracter.

Prefer dulapul exact aşa cum este: dezorganizat şi imprecis, cu trăsături haotice şi îmi face realmente plăcere să gătesc pentru tine. Îmi place cum mă faci să cred că eu am inventat omleta şi niciodată nu ai încercat ceva mai divin decât cartofii mei prăjiţi.

Prefer în orice clipă rozul rochiţelor în locul ţinutei office masculine.

Vreau să îmi păstrez feminitatea până în vârful unghiilor roşii, să fac din ruperea uneia drama vieţii mele şi să nu pun ‘osul la bătaie’ ca să arăt că am cojones.. pentru că nu am şi e perfect aşa.

Şi dacă tot suntem aici, atunci află că nu vreau să car nicio plasă (poate doar una în care am cutii de pantofi), îmi place să fiu ajutată să cobor din maşină, e ideal dacă mi se deschide uşa şi nu vreau să plătesc jumătate din consumaţie.

Nu vreau să fiu egala nimănui, vreau să rămân femeie!