There will never be another me

December 9th, 2009

Pentru ca feminitatea e o stare de spirit. O simti in fiecare dimineata, cand iti intinzi trupul plapand intre asternuturile calde si deschizi abia pe jumatate ochii. Iti permiti luxul inca unui snooze pentru ca e intuneric afara. Iar cand in sfarsit te hotarasti sa faci marele salt auzi vocea cea mai draga din lume care te intreaba pe un ton de neinteles si somnoros: cev vri s mnci ibta mea? Dar nu ai inima sa il trezesti in dimineata asta, la obscena ora de 7.

Si pentru ca toate diminetile mele sunt la fel incerc sa le traiesc diferit. In dezordinea organizata si inteleasa numai de mine imi caut hainele in care ma exprim cel mai bine, imi pun accesoriile care te fac sa te intrebi semnificatia din spatele lor si imi iau cuvintele cele mai potrivite pentru inca o zi in care trebuie sa fiu complexa, puternica intr-un job al barbatilor si delicata si sensibila intr-un job al femeilor. Sunt recuperatoarea firmei, sunt editorialista revistei, sunt colega tuturor, sunt prietana din spatele telefonului roz, sunt sora prea departe de familie, sunt iubita ta. Sunt eu, reinventandu-ma in fiecare zi.

Cu botinele ancorate de gleznele nervoase si geanta supradimensionata pe umarul incarcat imi grabesc pasii catre metrouri aglomerate,  imi caut linistea in spatele mastilor sociale si zambesc de fiecare data la salutul cordial: Buna dimineata, Emma!

Stay this way

October 21st, 2009

Nu sunt înceată, mulţumesc. Îmi place doar să fac lucrurile în ritmul meu şi să mă bucur de fiecare secundă dacă tot sunt aici.
Ştiu că nu vă gândiţi doar la fotbal, bere şi sâni epici, chiar dacă uneori susţin, în feminismul meu emancipat, contrariul. Nu pretind că sunt mai înţeleaptă, curajoasă sau puternică decât sunt în realitate.
Nu vreau să muncesc pe brânci sau mâinile mele firave să care greutăţi pentru a dovedi ceva.
Îmi place să fiu răsfăţată şi nu mi-aş dori să nu mi se permită să plâng doar pentru a demonstra putere de caracter.
Prefer dulapul exact aşa cum este: dezorganizat şi imprecis, cu trăsături haotice şi îmi face realmente plăcere să gătesc pentru tine. Îmi place cum mă faci să cred că eu am inventat omleta şi niciodată nu ai încercat ceva mai divin decât cartofii mei prăjiţi.
Prefer în orice clipă rozul rochiţelor în locul ţinutei office masculine.
Vreau să îmi păstrez feminitatea până în vârful unghiilor roşii, să fac din ruperea uneia drama vieţii mele şi să nu pun ‘osul la bătaie’ ca să arăt că am cojones.. pentru că nu am şi e perfect aşa.
Şi dacă tot suntem aici, atunci află că nu vreau să car nicio plasă (poate doar una în care am cutii de pantofi), îmi place să fiu ajutată să cobor din maşină, e ideal dacă mi se deschide uşa şi nu vreau să plătesc jumătate din consumaţie.
Nu vreau să fiu egala nimănui, vreau să rămân femeie!