Ca de primavara

Emm — Tue, 02 Mar 2010 10:54:24 +0000

Am dormit prost, am visat agitat – sunt astenica la fel ca in fiecare inceput de primavara. Sunt absenta de la tot ce se spune in jurul meu. Sunt somnoroasa si imi caut linistea in colturi tacute. Libertate! vreau sa tip prin toti porii dar cuvintele nu vor sa imi asculte comanda. Si atunci tac. E mai bine asa, oricum nu as avea ceva impresionant de spus, nu am cum sa schimb cursul lumii, nici macar al tau. Sunt un simplu actor in scena pe care o incep constiincios in fiecare zi. Sunt si in piesa dar, dar intr-un rol secundar sau episodic sau poate nu sunt deloc.

Si ce fac atunci cand ma apuca dorul de duca? Plec. Nu stiu unde sau de ce, daca ma intorc sau nu, dar imi fac bagajele si plec. Pe strazi inguste ale oraselor mari pasesc ca si cum am mai trait acolo, iar sentimente familiare ma incearca cand privesc noul. E explicabil oare?

Rad galagios si imi place culoarea unghiilor mele in soare sau pe pielea ta. E o dulce, dulce amnezie de care sufar uneori pentru a ma proteja de incidenta gandurilor haotice care tropaie nesimtit in mintea mea.

Si pana sa ma intorc rememorez locuri, fapte, oameni, cuvinte, momente… placute la fel ca zambetul meu incurcat cand nu vorbim aceeasi limba.

Despre ce vroiam sa scriu oare? Nu mai stiu si nici nu mai conteaza in timp ce degetele ascutite imi alearga pe o tastatura incomoda ce nu imi asculta comenzile. A, da.. vroiam sa scriu despre primavara. Si despre iubire, cred…. nu mi-a iesit, asa-i?

Şi am uitat să uit

Emm — Mon, 20 Jul 2009 15:54:00 +0000

Sunt sentimente alterate, uitate în cufărul ponosit cu amintiri. E căldura halucinantă care ne face să ne pierdem raţiunea. Eşti tu, care uiţi că mă iubeşti şi încerci să îmi vinzi fericirea neştiind că nu dau doi bani pe ea. Sunt regretele înăbuşite şi gesturile fade care trădează superficialitate. E ultima ţigară pe care nu am mai fumat-o. E noaptea în care am uitat să dorm, privindu-te.

E conturul siluetei impregnat în şoapta de dinaintea plecării. E blestemata zi de duminică pe care am ajuns să o urăsc pentru că am senzaţia că mi te duce prea departe. Sunt visele pe care nu am avut timp să le trăiesc..timpul nu a fost niciodată de partea mea, se pare. Sunt tăcerile asurzitoare care îmi inundă timpanul cu ţipete de ajutor, dar pe care tu nu le auzi. E regula celor 3 secunde pe care nu am inventat-o încă. E cafeaua care s-a răcit şi lumânarea care s-a stins aşteptându-te. Sunt telefoanele pe care nu le-am făcut, mesajele pe care nu le-am scris şi toate celelalte cuvinte pe care nu ni le-am spus.

Sunt cadourile pe care nu le-am trimis la timp, apoi nu le-am trimis deloc. Sunt florile care nu au mai ajuns la destinaţie. Sunt urările nespuse şi condoleanţele murmurate.
Sunt lacrimile nevărsate la timp, apoi nevărsate deloc.
Sunt zilele care trec anost pe lângă mine, apoi zilele care nu mai trec deloc.
Sunt scuzele în care nu crezi, promisiunile pe care nu le îndelineşti, cântecele nefredonate şi toate răsăriturile ratate.

Sunt tot ceea ce puteam să fiu şi nu îmi mai pasă…ferice de mine că nu-s prea fericită!

FHeM » sentimente

Ca de primavara

Şi am uitat să uit