Inca nu am inteles cine esti tu insa mi-am dat seama cine nu esti. Nu o sa te gasesc intre niste pereti frumos colorati dar plini de oameni infumurati care se cred superiori doar pentru ca reusesc sa se aplece mai cuvios sau sa sarute mai cu patos metale. Tu nu esti acolo! Nu esti nici cioplit stangaci in lemne si nici nu te infatisezi pe stanci sau pe cer, nici in vreo forma de relief vizibila unui ochi care te cauta in nestire si ignoranta, si cu lacrimi fierbinti iti cere un semn al existentei tale astfel incat viata lor sa nu fi fost inutila. Nu esti nici un mosulet prea plictisit care a pierdut sirul evenimentelor unor oameni zbucimati care se lupta in fiecare zi pentru supravietuire si stiu sigur ca nu ai un catastif in care notezi faptul ca astazi am mancat soia. Pe tine nu te intereseaza asta….

Iar daca destinul meu este batut in cuie atunci nu vreau sa il aflu. Nu o sa merg la ghicitoare cu fuste inflorate care imi spun ca o sa-mi gasesc dragostea daca le dau 2 lei si asta pentru ca nu dau 2 lei pe dragostea lor – prefer drumul lung si ocolit al iubirii care se incheie in fiecare seara intre asternuturi moi si reincepe in fiecare dimineta in miros de cafea proaspata. Nu o sa citesc in stele si nici macar horoscopul scris de vreo juna artista cu pretentii de scriitoare fara talent. Astept sa ma surprinda in fiecare zi.

Dar poate imi explici odata, la o ceasca de vorba, cum au devenit lucrurile asa haotice? Daca Adam avea buric? Ce este dincolo de tot? Iar tu cum ai ajuns aici? O sa avem vreodata autostrazi bune si soferi calmi? Oare Pamantul este iadul altor planete? Cum au fost construite piramidele? Cand o sa ai timp..odata… desi tu ai tot timpul din lume se pare ca eu ma zbat intre termene limte impuse de corporatisti si sunt mereu cu o zi in urma tuturor lucrurilor pe care trebuia sa le fac deja. Dar asta este o alta poveste. Nu ma intorc pentru ca nu am plecat nicaieri de fapt… dar tu probabil stiai asta deja.

Avem bone, substitut de parinţi şi cămine cu program prelungit pentru a compensa timpul cu copiii. Avem opţiuni rapide de mesaje la telefoane pentru că am uitat să scriem scrisori. Avem cafea instant pentru că nu ne place să aşteptăm. Avem feed-uri pentru toate veştile rele care trebuie să circule repede. Avem calmante şi antidepresive pentru toate stările anxioase.  Nu suportăm să fim singuri motiv pentru care s-au inventat cluburile, barurile şi toate locurile de socializare inutilă.

Logica dezarmantă face uzura somnolenţei mele. Aşa că închin un toast pentru sunetul liniştii care îmi invadează pupilele şi închid ochii obosiţi de frivolităţile trecătoare. Şi pentru că nu pot să fiu umilă atunci o să fiu consecventă, pentru că nu pot să fiu religioasă atunci o să fiu spirituală, pentru că nu pot să fiu alta mă voi reinventa în fiecare zi,  pentru că nu pot sa fiu lângă tine atunci nu o să mai fiu deloc.