As vrea sa scriu despre nimic dar nu-mi gasesc cuvintele, in incercarea de-a lasa in urma ceva ce merita povestit.

As scrie despre viata dar ma gandesc ca ea a ajuns deja o scuza prea banala pentru a strange obiecte si nimic altceva. Traim vieti marunte intr-o periferie oarecare, la marginea orizontului si la limita imaginatiei, construind propria poveste fabricata din blocuri inalte, scaune rotative, miros de xerox si functionare acre, cozi intregi de oameni sluti asteptand ceva – si toate astea pentru a strange cat mai multe obiecte fara sa ne mai gandim daca le meritam. Poate ca singurul motiv pentru care mergem la serviciu dimineata e ca ne ingrozeste ce s-ar intampla daca s-ar opri.

Din dorinte maniacale am ajuns sa confundam creativitatea cu lista de cumparaturi, relatia cu filmul mut de vineri seara si umorul cu dezmatul psihedelic. Iar a cumpara nu inseamna a crea!

Si toate momentele astea sunt incadrate frumos in fotografie fara rama din cutia de pantofi ascunsa in debaraua prafuita. Cu totii avem cel putin una. Si ma minunez si acum cata naivitate e in acele poze, in care, pentru o secunda credeai ca stii totul iar in momentul ala viitorul era necunoscut si departe, capabil sa te raneasca abia cu mult mai tarziu.

Daca s-ar trezi macar cineva sa vada ce se-ntampla, ma gandesc ca poate ne-ar da de veste si noua, celor care inca mai stam la cozi interminabile in supermarketuri cu cosurile pline de sentimente refulate si frustrari ascunse in batoane de ciocolata. Pentru ca e mai usor asa decat sa spunem vreodata ce ne deranjeaza. Nu am vrea sa ne ranim sensibilul orgoliu ci mai degraba sa devenim obezi, acumuland doua sau trei evenimente rasarite intr-o viata intreaga, care sa inchege, poate, la sfarsit, o poveste pe care cineva ar gasi-o cat de cat interesanta.

Nu iei nimic cu tine, cand pleci – asa ca: de ce te straduiesti sa aduni atatea? Totul e pe fuga si mereu ne grabim ingrozitor sa ajungem in alta parte decat unde ne aflam acum. De parca acolo s-ar intampla ceva profund marcant si noi am lipsi de la singura chestie care ne-ar putea defini ca si persoane.

Asa ca opreste-te o secunda din alergatura asta fara rost si adu-ti aminte cand a fost ultima oara cand ti-ai invitat parintii in oras la o cina, cand ai plans de fericire si cand ai amutit de uimire, cand te-ai uitat la tine si ai fost cu adevarat multumit de ceea ca ai vazut, cand ai facut ceva doar pentru tine cu emotie egoista si satisfacuta, cand ai facut ceva pentru altii cu daruire, speranta si fara sa astepti nimic in schimb? Cand te-ai bucurat, pur si simplu ca esti aici si acum?

Imi amortesc mainile pe usa, cuvintele in piept si cele trei suvite ravasite pe frunte in incercarea de a ma-ntoarce de unde n-am plecat niciodata, de fapt. Probabil nici nu voi stii daca am ajuns atata timp cat nu stiu ce caut.

Dar hai sa inversam rolurile azi, dragul meu: voi pune eu intrebarile  precum un dascal nescolit, iti voi fuma pasiv gandurile si ma voi indragosti prin autosugestie. Nu caut raspunsuri in mintea ta fragmentata de o logica bizara si nu iti cer sa ma faci fericita. Daca ai fi putut, te-ai fi facut pe tine primul.

Si ma intorc la ce spunea Paler, pe vremea cand credeam ca le stiu pe toate:

“Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte… un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren… eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră… altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar… alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren… Şi fiecare uită, poate, un singur lucru… că trenurile astea nu duc nicăieri… cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren… în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva”.

Probabil ca ne vom mai intalnit candva..

Nu ma identific cu mine si nici nu te judec pe tine ci doar imi sorb molcom din cafeaua ce ascunde povestea unei alte vieti. Cea in care nu ne cunosteam si nu aveam de indeplinit o karma nedreapta. Lumea de apoi se termina acum si incepe cu mine in fiecare dimineata somnoroasa in care ma trezesc in realitatea ta, precum un actor neinteles ce inca mai crede ca lumea a fost inventata special pentru el.

Rad zgomotos in zilele ploioase si cred in magia oarba ca si mine atunci cand ignor evidentul. Saruta-ma pe frunte ca si cand nu stiu nimic si imbraca-ma in camasa de forta in care devin neputincioasa.  La un pahar inalt cat ego-ul meu inabusit as vrea sa vorbim frivolitati si sa radem zgomotos incercand sa uitam un gol ametitor ce incepe la fiecare sfarsit de fraza.

Unde esti? – Aici!

Cat e ceasul? – Acum!

Ce esti? Clipa asta!

Este aventuros insa… mincinos

Cu un exemplar de talia lui nu te poti niciodata plictisi. Nu pare genul care sa se angajeze functionar la ghiseu sau taietor de bilete la metrou, cu atat mai putin sa ia cina pe servetel in fata televizorului. Are o meserie interesanta si comica (cascador, artist neinteles, traficant de slanina, calugar porno, etc.. ), te scoate in oras in fiecare seara si te amuza maxim. Insa este foarte probabil sa fie somer. Este atat de obisnuit sa inventeze lucruri incat nu prea isi mai da seama care este diferenta intre minciuna si realitate.

Suportabil daca: esti o manechina cu silicoane care adora cluburile, ginul tonic si prezenta unui mascul oarecare la brat.

Uita-l daca: esti o fata normala cu cariera serioasa si ganduri de viitor.

E bogat dar…zgarcit

Este genul de om care a facut avere si nu intereseaza pe nimeni cum insa se vede de la o posta dupa ceasul elvetian pe care nu il cunoaste prea bine insa il etaleaza atat de des incat ai crede ca are un tic la mana. Saraca de tine, ai crede ca l-ai apucat pe Dumnezeu de picior insa omul nu are de gand sa-si risipeasca averea pe tine. Asteapta-te ca la prima masa sa platiti jumi-juma consumatia.

Suportabil daca: esti o fata destul de abila care stie pe ce ‘butoane’ sa apese ca sa obtina ce vrea sau o fata cu bani careia i se falfaie de banii lui.

Uita-l daca: esti fata tatii, razgaiata ca o printesa si maniaca pe cumparaturi.

E nostim dar…depresiv

Imposibil sa nu aiba zilnic minim 5-6 glume nemaiauzite, este spritul oricarei petreceri, fratele tuturor. Cand face o gluma e musai sa aiba minim trei intelesuri: unul erotic, unul politic si unul real. Asta ar fi o fata – cea pe care o arata tuturor. Cealalta fata este similara unui clov: trista, plangacioasa si depresiva. Te scoate din minti cand cade in putina cu melancolie.

Suportabil daca: esti o fata curajoasa cu o inima de aur.

Uita-l daca: esti o compulsiva hipersensibila (acum plangi, acum razi), dependenta de dulciuri (ajungi obeza ca el)

E sexy dar…gay

Individul emana sex-appeal prin fiecare por, are o privire atat de patrunzatoare incat iti vine sa te dezbraci singura, ti-l imaginezi drept razbunare pentru toate bancurile rautacioase facute in liceu pe seama ta. Numai ca de bucatica asta buna profita alti tipi ca el.

Suportabil daca: esti o dragutica nu foarte tentata de barbati (gen lesbiana sic) sau narcisista frigida.

Uita-l daca: esti supercomplexata sau finuta…sau normala.

De dimineata de cand te trezesti si te speli pe dinti pana seara cand te arunci in pat obosit, pentru a nu pierde somnul de frumusete, totul este o goana pentru a pastra ceea ce ai acumulat.
Lucrurile pe care le avem ajung sa ne detina si sa ne controleze viata pentru ca devenim ocupati sa nu pierdem ceva ce nu am avut niciodata, in realitate.

Care sunt lucrurile fara de care nu poti sa fii fericit? Hainele de firma, gentile la reducere, sosetele, pantofii din colectia trecuta, masina de spalat automata cu treizeci de programe, cuptorul cu microunde, aerul conditionat, jocurile pe calculator, blogul pe care scrii zilnic, internetul, dota, mobila scumpa, eye-linerul negru, rimelul pentru volum, cele trei telefoane…care?

Cu fiecare cutie care se aseaza pe dulap esti mai fricos deoarece fiecare lucru nou pe care il cumperi aduce cu el o doza de frica, egala cu valoarea pe care i-o acorzi obiectului. Cu cat un lucru pare mai valoros pentru tine, cu atat ti-e mai frica sa nu-l pierzi.
Si, cand ti-e frica sa nu pierzi, exact asta se intampla: PIERZI.

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi jobul, incepi sa nu mai risti, faci doar ce e strict necesar, ajungi indolent si esti data afara.

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi iubitul incepi sa devii prea disponibila, faci orice compromis si esti parasita.

Cand ti-e frica sa nu-ti pierzi masina, nu dormi noaptea si te imbolnavesti, stai prin spitale si trebuie s-o vinzi, ca sa poti sa te intretii.
Esti liber, atunci cand scapi de frica de a pierde. Poti face asta, in sapte pasi:

1. Fa o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vietii si care te-au impiedicat sa faci ceea ce iti doreai la un moment dat .

2. Arunca lista la gunoi. Listele nu rezolva problemele. Doar accentueaza frica.

3. Fa o lista cu lucrurile pe care ti-ai dori sa le faci, inainte sa mori.

4. Arunca si lista asta.

5. Uite-te in jur, ia primul lucru pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de o luna si arunca-l intr-o cutie. Mai priveste in jur si ia-l pe al doilea. Ce sens are sa pastrezi perechea aia veche de ghete, pe care o ai de acum 2 ani, cand tocmai ti-ai luat alta?

6. Traieste o zi fara telefon si internet. Pleaca la munte, la mare, oriunde si inchide tot ce inseamna aparat cu baterii sau fara. Gandeste-te apoi, cat de liber te-ai simtit.

7. Risca . Fa lucrul de care te temi cel mai mult.

Pentru maimuta fricoasa din tine!

foto flickr by stannate

Despre shopping – viata noastra, ne citim pe aici iar despre prezentari de moda si noutati, in general, pe blogul Envy.

In alta ordine de idei, sunt cea mai familista persoana pe care o cunosc, pentru simplul motiv ca dupa 11 ore de munca plec spre casa cu o retata de pilaf scrisa mic si indesata in portfard. Livin’ the dream.

Si bonus pentru un weekend prelungit: diferenta intre ideal life si real life:

Ma duc spre casa…dar eu nu stiu unde este casa mea!

Iar acolo ce ma asteapta? Ma asteapta un frigider gol, deoarece de 2 zile imi mazgalesc inutil incheieturile mainilor sa cumpar paine macar. Ma asteapta o camera rece deoarece am uitat inchisa minunata centrala. Ma asteapta o apa la fel de rece precum picaturile care imi asudeaza fruntea invelita intr-o gluga ce imi acopera jumatate din fata. Probabil mai lipsea o pisica sau poate doua pentru a reintregi peisajul ‘frumoasei fete singure’.

Insa paradoxal, nu m-am simtit singura nicio clipa. Cu un amestesc perfect de cantitate ingrijoratoare de inghetata si topping, cu cateva cuburi de cicolata langa mine, cu perna moala si asternuturile proaspete m-am afundat in cea mai placuta lectura si am petrecut o seara perfecta cu mine insami. Iar veioza cu un iz antic si de o teatralitate incredibila imi zambea enigmatic dintr-un colt indepartat al camerei mari cu pereti stacojii. Am adormit zambind in timp ce mintea imi rememora un banc sec:

O tipa intr-un supermarket isi aseaza produsele pe banda rulanta: O banana, o portocala, un litru de lapte, o paine, o rosie. Casierul ii zambeste si o intreaba: esti singura, asa-i? La care ea, fastacindu-se ii raspunde: Da, cum ti-ai dat seama? – Pentru ca esti groaznic de urata!

Si ce face o juna artista la inceput de cariera in marele oras care uneori mai si doarme? Urmeaza sa imi dau sema in fiecare zi…