Stare de visare..
30/06/2009
Stau sedată şi privesc linia fina a tăieturii de pe mijlocul tavanului. Se întrepătrunde cu mii de poveşti ce nu o sa fie spuse niciodată. Nu am puterea de reacţie să închid becul care pâlpâie mocnit undeva în spatele meu, dar a cărui lumină reuşeşte totuşi să îmi invadeze retina.
„Dacă aş putea doar să îmi mişc mâna până la telefon totul ar fi mult mai simplu” îmi spun resemnată şi inutil. Fără urmă de logică îmi amintesc ultimul lucru pe care l-am vazut la televizor: sistemul solar şi întreaga galaxie o să se autodistrugă din cauza materiei negre…zâmbesc…e ironic! Deci o sa murim oricum, nu? Ce contează dacă e acum sau peste 1000 de ani, când numele meu se va fi şters oricum din orice document care ar atesta faptul ca într-o seara de vară nu am avut puterea de reacţie să mă mişc din pat, că am respirat prima oară într-un spital piteştean sau că am uitat să ma bucur de ploile de vară.
Sună interfonul…a venit Emi cu berile! O las pe alta dată cu reveria!
Oh soro …te-a obosit Sibiul dar te-a si inspirat vad 🙂 no, tare fain ii postul!
Tine-o tot asa, ar zice fanii daca i-ai avea :))))))
And once again, Emi saves the day! ta-ta-ta-ta-ta-tam…
Da…suntem cu totii recunoscatori erectiilor lui mentale :))
The quieter you become the more you are able to hear. Referitor la "I'm much too loud to be silent!".
It's oh, so quiet ..shh,shh! 😀