09/06/2010
Fiecare gura de cafea din ibricul ruginit pe margine are o poveste a ei. Vorbeste despre diminetile prea amare in care lumina se imprastie plictisita in camera cu pereti inalti iar noi bajbacaiam in rutina zilnica. Prea grabiti sa vorbim, prea adormiti sa ne vedem, prea iritati sa zambim, prea maturi sa glumim, prea casnici sa diversificam ceva…orice. Limitele sunt cele pe care ni le impunem singuri, in fiecare zi, imediat dupa rostirea cuvantului ‘nu’. Actiunile mele sunt predefinite de gesturi mecanice si inexpresive si poate doar blamand rutina pot sa ma simt mai bine astazi.
Poate o sa plec, o sa imi lichidez contul cu toate problemele de luni dimineata. O sa iti las micul dejun pe masa, cafeaua in ceasca ciobita si tricoul preferat pe umeras. O sa iti curat pantofii pentru sedinta de maine, o sa programez menajera pe care nu vrei sa o angajam pentru zilele de miercuri si duminica, vizitele la dentist sunt trecute cu verde iar cumparaturile in coloana a doua.
Dar zambesc si acum in timp ce gandurile asta necunoscute imi umplu incet mintea. Suntem doar doi straini intr-o masina incapatoare cu muzica prea tare in dimineata asta. Daca am sta sa ne ascultam probabil am intelege ca si tacerea e un raspuns si poate ca cel mai bun dintre toate. Dar nu avem timp pentru asta. Suntem prea grabiti sa ajungem undeva. Grabiti ne trezim, grabiti alergam spre serviciu, grabiti lucram, grabiti ne indreptam spre casa, grabiti dormim, grabiti ne iubim…. Nu stiu de ce si unde dar mi-am pierdut zambetul intre mormane de vase in chiuveta, haine necalcate, nervi sensibili, replici pline de tact, mailuri interminabile, unghii fucsia si trafic infernal.
Buna dimineata!
articol birou bărbaţi cadou cadouri copii cuplu defecte depresie despartire dimineaţă dimineţi dragoste ema dobre femei femeie fericire filme ganduri iluzie iubire listă lumină maşină moarte momente Motive muzică oameni oboseală pernă petrecere plictiseala ploaie poveşti realitate replici sarbatori sentimente sex somn suflet timp trafic viaţă
WP Cumulus Flash tag cloud by Roy Tanck and Luke Morton requires Flash Player 9 or better.
© 2023 FHeM | Theme by Eleven Themes
diferenta intre noi doua, dupa cum am mai spus, si inca sustin,e ca tu ai coerenta in gandire si in exprimare.postul m-a lasat muta. in rest amandoua avem unghii fucsia, si totul ni se intampla la fel cu o mica decalare de 2 saptamani cred:)
@Misha: In ultima vreme am mai decalat perioada.. 2-3 saptamani.. in rest, ai spus-o la fix. Traiasca rutina!
Fucsiaaaaa !!!! My new favorite color ! Doar mie imi vine s-o mananca atunci cand o vad ?
Sunt doar alegerile noastre. Din pacate rutina e eterna problema a tuturor dar nimimeni nu se gandeste ca ar putea trai si fara ea. Nu e asta cel mai mare paradox?
@Paunica: Stiu Paune, stiu ca iti vine sa mananci culoarea daca o vezi pe unghii. Cred ca ai probleme…gluma doua puncte!
@Irina: Nu poti trai cu ea dar ai vrea sa traiesti fara ea. Insa nu cred ca poti sa faci in fiecare secunda ceva nou si extraordinar. Si iar am zis ‘nu’…
Sa zambim totusi, maine nu va fi la fel, va fi si mai rau 😀
@Vlad Popa: Cat optimisim 😛
Draga mea, asa cum orice lucru in lumea asta isi are rostul, si rutina e lasata ca sa putem aprecia ulterior momentele frumoase…asta din ciclul “si strugurii sunt acrii” ;))
@andrea: Bine atunci… traiasca rutina! 😀