Cand credem in egalitate

02/08/2011

Am luptat pentru asta, la naiba! Am dus razboaie si ne-am taiat sutiene. Le-am si incendiat in piete publice in semn de protest. Pentru ca am vrut egalitate intr-o lume “a barbatilor” si am vrut sa stie toata lumea asta: ca suntem capabile si destepte si muncitoare. Am avut ceva de demonstrat!

Pretul? Prea mic pentru o femeie de cariera ce-si poarta mandra nadragii cu taietura pe mijloc si dioptriile adunate de-a lungul timpului in firma. In locul ala in care dupa ce monitorul se aprinde, trec ore inainte ca ea sa se ridice palida dupa un pahar cu apa. E mult prea ocupata sa jongleze cu cele doua telefoane, sa raspunda la cele 15 mailuri care sunt incadrate in folderul cu “important!!”, sa redacteze briful pentru sedinta si sa dea o geana pe lista de cumparaturi inainte sa se retraga in garsoniera searbada cu o pisica lesinata. Caci nu are timp de alte contacte umane ci poate doar in weekend cand dupa un maraton de cinci zile, doua le petrece recuperand in ritm ametitor o frantura de dezmat psihedelic incadrat intr-un alt folder cu numele de “social”.

Dar e bine ca poti face mai multi bani decat ai timp sa cheltuiesti, chiar daca magazinele s-au inchis cu mult inainte sa ai tu timp pentru ele. Esti femeie de cariera si o sa ai un sot care intelege asta. Ba chiar o sa se trezeasca inainte sa se zgaiasca dimineata ca sa iti pregateasca sendvisul cu cascaval si marginile taiate pentru ca stie ca tu nu ai timp. O sa ude florile si o sa plimbe cainele caci pisica a murit de foame acum ceva timp. O sa iti sune si parintii sa le spuna “la multi ani” si o sa completeze o felicitare draguta in numele tau. Si nici nu o sa fie deranjat sa recunoasca in fata prietenilor sai ca tu castigi mai multi bani in familie.

In viata nu e chiar ca in “Working girl”, tu nu esti Melanie Griffith inainte de operatii iar Harrison Ford nu o sa te astepte rabdator acasa! Cel mai probabil o sa ai un mascul normal, ce are nevoie de atentie, mancare, sex si o fiinta umana cu care sa comunice – nu o obsedata de cariera ce rade fortat la glumele sefilor in speranta ca o vor considera una de-a lor.

Nimeni nu iti va ridica statuie asa ca poti sa incepi sa traiesti inainte sa ajungi sa te intrebi de ce copiii tai o iubesc mai multe pe bona sleampata dar care este acolo mereu in timp ce tu muncesti pe branci pentru a le asigura apartament in buricul targului cand o sa fie mari.

La sfarsitul zilei, cand iti ungi vericele proaspat capatate, cand te gandesti daca mai ajungi la periuta de dinti inainte de a claca pe fotoliu, cand mancarea semi-preparata a inceput sa arate dubios si te gandesti ca maine o sa fie dublu stres, adu-ti aminte ca traiesti visul egalitatii.