Planuri pentru 2013

09/01/2013

Enerveaza-te, la dracu! Fute un picior telecomenzii, pentru numele lui dumnezeu! Ridica-ti fundul lenes de pe canapeaua pe care ai impregnat-o cu izul slabiciunii si al disperarii, sterge-ti firimiturile de cipsuri de pe tricoul de casa imbibat cu gandurile alea marete pe care le tot amani si fa ceva. Orice! Planul pentru 2013 nu este sa gasesti leacul pentru raceala si nici sa vindeci lumea de oftica sau ‘harfe si talent’ ci doar sa faci ceva util.

Nu ma intelege gresit, ar fi cu adevarat minunat daca ai putea sa realizezi ceva maret care sa aduca o revelatie pentru cei aproape 7 miliarde de oameni cati suntem si ne imbulzim pe aici, bajbacaind dupa un sens. Dar sa scoatem asta din ecuatie si sa inlaturam presiunea psihica pusa pe umerii tai fragili de baiat bun sau fata cuminte care nu prea au avut noroc dar macar e fata mare.

Si in timp ce rumegi chestia asta, poti sa ma injuri pe sleau, sa te scarpini intre dorinta de a nu fi penibil si lenea ce te sufoca, sa-ti masezi usor ego-ul insa, in cele din urma, sa alegi sa te enervezi! Sa te ridici pe picioarele alea pe care evolutia ti le-a facut cadou sacrificand specii mult mai slabe si sa te enervezi! Sa schimbi canalul tv ar fi un inceput bun. De la misunatul truismelor in cele mai grotesi moduri al emisiunilor live si al dezmatului searbad ce umple o grila de canale la… eu stiu? Poate la nimic pentru inceput, cel putin pana ti se mai goleste mintea si incepe sa faca diferenta intre cocârț si licoare.

Caci toti avem nevoie de lucruri! Iar daca nu iti doresti ca viitorul apropiat sa ajunga o copie din Idiocracy, atunci ar fi bine sa incepi sa produci orice in afara de dioxid de carbon. Ieri la semafor, in intersectia de la podul Basarab, o femeie statea cu o ghereta de carton in fata si vindea sosete crosetate, la -10 grade. Si am apreciat-o pentru efortul de a sta in frig macar, daca nu pentru izmenele din lana la care ma uitam cu jind in acel moment.

Nimeni nu se mai enerveaza si e pacat, zau! Suntem atat de preocupati sa nu ii jignim pe ceilalti incat toti am devenit un pic speciali. Nu mai sunt prosti pe lumea asta – toti sunt fie ghinionisti, fie oameni buni carora nu li s-a oferit sansa sa-si demonstreze talentul neinteles.  Am dat-o in extrema “hai sa oferim premii de consolare si celor care nu au fost suficient de buni sau motivati incat sa castige, ca sa nu se simta aiurea”. Cacat! Cum o sa se simta copilul care a muncit cu sudoare si a invatat la lumina lumanarii in frig ca sa fie olimpic (comparatia clasica a bunicii) cand cel mai prost din curtea scolii care a batut toata vara mingea pe maidan (da, tot de la bunica o am si pe asta) primeste o recompensa aproape la fel doar pentru ca e nu vrem sa il facem sa se simta inconfortabil cu statutul de lenes?

Iar cine spune ca “good things come to those who wait” probabil a avut o matusa indepartata foarte bogata si a scos maxima in timp ce astepta sa treaca pasnic spre nefiinta. Altfel, pentru majoritatea, lucrurile bune vin daca muncesti pentru ele, daca te ridici din locul caldut si confortabil si chiar faci ceva. Dar pe asta mai bine o spune Alec Baldwin: