05/02/2013
Imbuibata si ingretosata de atatea mesaje care imi servesc reteta garantata a fericirii, imi intorc mintea catre simplitate. Rumeg incet si indecis toate ideile sintetizate ale advertiserilor care imi spun cum si cand sa fiu fericita, ce sa cumpar pentru a atinge extazul, ce sa mamanc pentru a simti desavarsirea, ce sa imbrac pentru a fi autentica, ce sa beau astfel incat viata sa para o petrecere continua, ce sa citesc pentru a nu fi deprimata, cum sa fiu linistita, zen, calma, zambitoare ca si cum as fi pe xanax in fiecare secunda.
Oriunde iti arunci ochii dai peste cate un citat motivational care te invata arta gandirii pozitive. Este atat de exploatat conceptul incat a devenit trivial. In coridoarele infinite ale fugii de realitate, transformam lucrurile intr-un epuizant paradis al convenabilului.
Si uite asa trebuie sa imi schimb fata matinala mohorata cu una vesela si sa ma retrag in spatele cliseelor uzate care ma imbie sa spun cuvintele potrivite alaturi de zambetul tamp ce le acompaniaza intr-un dans gingas al fericirii absolute. Ei bine, eu sunt impotriva fericirii! Nu a celei autentice ci a celei de duzina! Si accept melancolia sau frustrare care naste evolutie oricand in locul industriei de inimioare si fete galbioare zambitoare. Este la fel de nociv sa fii intr-o continua stare de fericire precum este sa ramai blocat in depresie.
Daca fericirea continua este dezirabila atunci de ce oare vroiau Adam si Eva sa iasa din aceasta stare perpetua si sa cunoasca opusul ei?
Asadar, ce vei alege? “Un creier amortit cu Prozac sau un izvor al creativitatii care se hraneste din melancolie?” ( Eric G. Wilson)
© 2024 FHeM | Theme by Eleven Themes
Realitatea e simpla, tare si rea, e mai dura decat orice diamant, iar fericirea de fatada nu face decat sa o inaspreasca si mai mult.
Meritai citatul din Life of Pi, cartea, ca si raspuns la intrebarile desprinse de pe aici. Dar, ma voi abtine, aproape convins ca ai idee despre care spun, am vrut doar sa iti dai seama ca ti-am citit ideile melancolico-dramatice 🙂 Ma abtin de la alte comentarii 😛
Graficul e interesant. De pilda ungiari, desi destul de “fericiti” in comparatie cu cei din Rusia, Ucraina si Kazahstan, se sinucid totusi destul mult in comparatie cu altii. Dar daca ar fi fost si situatia din Romania inscrisa in tabel, unde s-ar fi situat ea ? O tara cu sinucigasi fericiti sau cu supravietuitori disperati?