The day that never comes
09/08/2010
Sunt eu cea care trebuia sa vina sau tu cel care trebuia sa plece?
Nu-mi cere sa am constiinta deoarece am tocit-o si peticit-o de atatea ori inaintea ta incat a ramas doar un crampei scamosat. Hai sa jucam jocul asta iar si iar…si sa nu spunem niciodata ce simtim. Pentru ca asta ne-ar rani prea mult sensibilul orgoliu. Sa ardem inca o flacara violet in numele iubirilor apuse, sa ridicam un steag al pacii in numele razboaielor purtate si sa ne retraim existenta de o infinitate de ori deoarece nu reusim sa depasim cele mai inutile sentimente.
Nu incerca sa imi urmaresti firul logic deoarece nu am unul. In schimb, pentru prima oara, inchide ochii si intelege cu inima ciubotita de prea multa caldura sau prea putina nicotina. Scrii linii de cod perfecte fara sa intelegi ca iubirea nu se numara printre ele… poate pentru ca nu s-a inventat inca ecuatia care sa iti zdruncine argumentele rationale. O sa iti cumpar dagostea cu o cafea ieftina iar tu imi vei spune in fiecare dimineata ca sunt frumoasa… Nu exista magie ci doar foarte buni scamatori.
Eu? Sunt fericita prin definitie dar astazi doar imi este cald.
11 Comments
Leave a Comment
© 2025 FHeM | Theme by Eleven Themes
[…] The day that never comes Mon Aug 09, 2010 17:11 pm Sunt eu cea care trebuia sa vina sau tu cel care trebuia sa plece? Nu-mi cere sa am constiinta deoarece am tocit-o si peticit-o de atatea ori inaintea ta incat a ramas doar un crampei scamosat. Hai sa jucam jocul asta iar si iar…si sa nu spunem niciodata ce simtim. Pentru ca asta ne-ar rani prea […] […]
Felicitari pentru post si pentru imagini
@Vlad: Multumesc Vlad pentru comentariu si aprecieri! 🙂
“Scrii linii de cod perfecte fara sa intelegi ca iubirea nu se numara printre ele…” Mi-a placut asta la ne-bu-ni-e!!!! Foarte fain :*
@Raluca: Uuu..Ralu’, multu’ :D.. deh, defilam cu ce avem..
Scrii bine pe caldura vad. Daca mai cresc putin gradele cine stie cu ce opera de arta ne trezim 😛
@Irina: O, da… atunci sa vezi! 🙂
c’est magnifique!!!
Imi place referinta la melodie 🙂 il compatimesc pe cel ce a lasat matematica sa invadeze singurul lucru inexplicabil cu ajutorul ei. Cateodata ma compatimesc si pe mine in felul asta. Frumos post, e sinonim cu ce ajung cateodata sa-mi spun mie insumi.
@nomorelol: Asta pentru ca uneori, probabil, uit ca fericirea e doar o stare de spirit…
http://liviutz4u.blogspot.com/2010/10/cel-mai-greu-e-sa-fii-un-adolescent.html 😉 Excelent !