Despre nimic
07/08/2009
…pentru că plouă iar alfabetul în culori nu se numără azi.
E ceasul 9 iar ochii înceţoşaţi de greaţă şi sictir se vor închide de data asta. Şi mă gândesc că sunt cele mai ciudate 3 ore de nesomn. Şi mă gândesc că oricum tot ce e bun e interzis, ilegal sau îngraşă…tu de ce ai face excepţie?
Mi-am adus aminte de cea mai proastă carte citită, de Mândrie şi prejudecată. Mi-a fost ruşine de mine – eram ca vânzătoarele de cartofi care citesc romanţa penibilă a unui oarecare Darcy. Nu e viaţa mea..cum am ajuns aici? Îmi spăl ciobul fericirii şi mă gândesc că eram amanta perfectă a timpului, că avem o complicitate nespusă, tacită, uzată de ambiguitate. Că el trece nepăsător pe lângă mine dar eu tot îl am. Acum timpul nu îmi spune decât rece şi formal că nu e aşa. Iar pendula care bate de 12 ori la miezul nopţii mă înnebuneşte. Nu ţi-am spus-o niciodată, ştiu!
Baia de marmură albă prevestea eşecul unei tresăriri ambigue cu amalgam de fantezie oarbă şi schiţe de zâmbete în creioane tocite.
Un espresso cu lapte, vă rog, strig mocnit si în dimineaţa asta şi îmi rezerv o zi în numele tăcerii pentru agitaţie surdă care epatează de vulgaritatea oamenilor care trec pe lângă mine, a vânzătoarelor care nu au rest, a cerşetorilor a căror mână întinsă nu spune o poveste, a oamenilor care vorbesc prea tare când eu sunt încă adormită, a secundarului ceasului meu care bate pe loc. Apoi, aceiaşi ochi amorţiţi privesc inelul. Şi zâmbesc. Sunt fericită azi!
6 Comments
Leave a Comment
© 2024 FHeM | Theme by Eleven Themes
imi place cum scrii 🙂
Multumesc, Camelia! :*
Iar eu sunt logodnica timpului…
Bucuroasă de cunoştinţă… 😉
@ irka2stardust: Happy 2! 🙂
…shit woman,as incerca sa te pierd in cuvinte murdare de praful antic al jurnalelor clandestine,dar se pare ca le.ai folosit tu pe toate.superb,jur divinly intelectual.ar fii precum kriptoninita pt superman ceea ce ai scris tu mai sus pt 99 la suta din cetatenii acestei cetati uitate
@ Caragia: Uhm..well..se poate spune si asa 😛