Greţuri matinale
20/08/2009
Ce-ai?
N-am nimic!
Bine…
Mă seacă o futangeală afectivă, şi decât prea mult, mai bine deloc. Iar e unul din momentele mele de lehamite… azi nu ştiu să scriu, azi nu vorbesc, azi nu simt nimic.
E ziua mea fatigantă cu mirosuri tari de ploaie şi praf legate derizoriu în şerveţele prăfuite. Mă moşcăi cu paşi târzii şi timoraţi spre timp şi iar uit să trăiesc în prezent. Aştept să treacă azi ca sa vină mâine si să pot să fiu eu. Ce prostie! Eu sunt peste tot, sunt acum şi sunt oriunde. Glasul meu piţigăiat care te irită în dimineţile frivole de week-end e mai volubil ca niciodată.
Îmi induc dispoziţia şi îmi cultiv fericirea când nu eşti aici. Vorbesc şoptit la colţuri gri despre tine ca şi cum dacă aş verbaliza flagrant ai dispărea. Încerc să prind umbre mocnite din literatură fără nume şi să le dau forme. E plastică maniera mea de revelaţie cronică şi sinergetică a faptelor fără conţinut. Poate sunt doar plictisită de apeluri fără răspuns, aşteptări fără destinar şi cutii goale de skittles.
Şi fac ce ştiu eu mai bine. Tac, plâng, râd, ţip, aştept, mă conformez, salvez lumea & shit, ard omlete din ouă expirate, agresez timpane binevoitoare, formez ritmuri sinaptice din păcănit de degete, inventez eroi, vorbesc cu metale rotunde, sărut absenţe, umplu goluri şi fac liste pe care nu le termin.
Ne vedem joi…
:)) Excelentă metafora cu "futangeala afectivă". Mi te şi imaginam penetrată în metafizic şi orgasmizată în transcendent, ca o Ioană D'Arc de cartier, reeşapată pe rugul propriilor fantasme.
Nice writing, keep walking, e un compliment sincer! :))
Hah'…danke 🙂
Urat vorbiti!
Imi cer sincere scuze pentru cititoarele mai decente :">
Greturile astea matinale ce natura au? :-w
:)) plictiseala, sictir.. chestii