Redundant

Şi ziua abia începe în aburi de pâine prăjită şi ceai negru, în saluturi matinale şi chei zdruncinate nevrotic, în paşi calmi şi gânduri despre nimic. Iar e ambuteiaj pe strada mea… Eu şi maşina de gunoi se pare că avem program comun, sau poate eu sunt ultima care pleacă la ora asta.

Şi în timp ce stau blocată, aşteptând să se elibereze drumul, mintea iar o ia razna. Oare am încuiat uşa?..sigur am încuiat-o din reflex măcar. M-am uitat în cutia poştală? Parcă era totuşi ceva…sigur era facura, ce altceva să fie. Scrisoare nici atât. Nu am mai scris o scriosoare de mult timp şi nici nu am mai primit una, ce e drept. De ce lumea nu mai scrie scrisori? Avem internetul, aşa e…uitasem! Bunicii mei nu au internet. Dar nici nu scriu, pe de cealaltă parte. Şi totuşi comunică.. Mă simt antisocială de la o vreme deşi vorbesc mai mult ca niciodată.

Ah, am tras curent, sigur e de la geamurile deschise ieri, când mă întorceam de la tine. Ce straniu mi se pare să îţi spun numele…crezi că ne alintăm prea mult? Nu ne alintăm prea mult, nu? Mi se pare perfect…mă bucur că eşti de acord. Ce zi e azi? Probabil iar o să întârzii.. Ce gumă cu gust aiurea…de ce ar cumpăra cineva, mai mult de o dată, gumă cu gust de pin? A, nu era gumă de mestecat aia, nu? Sper să nu mor… dar dacă totuşi o să se întâmple ştiu că mi-am luat la revedere de la cine trebuia. Ironic…după mii de ani de evoluţie lumea încă mai plânge la înmormântări. Şi totuşi am încuiat uşa? Oare gunoierii ce fel de viaţă au? De ce vorbesc despre ei ca şi cum ar fi o altă specie? Au o viaţă la fel de normală ca a oricui altcuiva, de parcă a fi normal e un lucru bun. Mă dor tâmplele, mi-am strâns părul ca în bancurile cu Alinuţa..sigur o să ma întrebe lumea de ce zâmbesc tot timpul. Şi totuşi am încuiat uşa?!
Sunt eu nebună sau lumea la ce se gândeşte când sunt blocaje în trafic?

Leave a Comment

Comment

Notify me of followup comments via e-mail