Last goodbye
15/09/2009
Sunt ultimele clipe! Simt asta. E ciudat…mii de imagini îmi trepidează prin faţa ochilor care încep să se închidă şi să facă loc nefiinţei. Poate pur şi simplu a sosit timpul…prea devreme ar spune unii, crud ar spune alţii…rândul tău e mâine, aş spune eu! Un fior rece îmi străbate mintea îngheţată de durere şi colaps. Iar acum, pe ultima sută de metri, mă gândesc că nu am făcut tot ce mi-am propus. Mai aveam multe de spus, multe de trăit… Un glas stins din colţul conştiinţei muribunde scrijeleşte în timpanul meu un ultim gând: „dacă reuşeşti totuşi să scapi şi de data asta… o să trăieşti veşnic”. Zâmbesc ironic la infantilismului propriului gând ştiind că nu mai e nicio scăpare acum.
Din griul care se perindă în faţa ochilor îmi aduc aminte de prima zi dintr-a III-a, când s-a mutat în clasa noastră de olimpici un tânăr roşcovan cu un miros dubios care a devenit repede ţinta batjocorilor celorlalţi. Ce răi sunt copiii, îmi spuneam atunci. Amorţeala corpului mă face conştientă pentru câteva secunde şi mă aduce în prezentul sumbru care se conturează. Ochii încep să mi se închidă, iar printe ultimele lucruri pe care le văd sunt cele două telefoane, care îmi sunt absolut inutile acum, câteva post-it-uri cu un scris indescifrabil şi domnul din lateralul biroului, responsabil pentru moartea mea prematură.
Aburi de stârv colcăind în mucegaiul propriu parcă se văd ieşind de la subţioara sus-menţionatului. Aş striga după ajutor dar nu mai am voce, nu mai am lacrimi, nu mai am reflexe. Sunt doar inertă într-o mare de mirosuri de leş, container în putrefacţie şi transpiraţie. Poate trebuia să îi las pe copii să îl omoare pe băieţelul roşcovan atunci şi nu s-ar fi transformat în călăul meu acum.
Pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti. Am zis!
6 Comments
Leave a Comment
© 2025 FHeM | Theme by Eleven Themes
Un lucru care pe mine ca si fiinta subiectiva ma bucura e ca, statistic vorbind, roscatii natural sunt pe cale de disparitie. Sansa de supravietuire a rasei lor e mica, deoarece decat doi roscati pur pot procreea un altul la fel. Si tot ca punct de vedere personal, daca as fi roscata, jur ca ultimul barbat la care m-as uita, mai ales dupa ce ti-am citit post-ul, ar fi unul roscat. Am senzatia ca daca s-ar petrece acelasi lucru si cu alte rase as fi extrem de fericita. Dar din nou, sunt mult prea subiectiva.
:)) saracii
Cred ca a fost o intamplare sa fie roscat omul. Acum nu putem sa generalizam cum ca toti roscatii miros urat, nu? Crede-ma am intalnit si eu multi urat-mirositori dar nu erau roscati … deloc :))
:)) foarte adevarat! A fost pura coincidenta…
La ultimele doua post-uri, toata lumea a baut gaz. Vreau si eu, poate scap! :))
Be my guest 😛