Închide ochii, numără până la 3720 şi ascultă. Nu te gândi la nimic! Nu poţi, aşa-i? Iar îmi fug degetele pe ritmul tău. E frenezia de miercuri seara. Şi bângui un ritm monosilabic în timp ce mixu îmi sună familiar… asta poate pentru că e a 3-a oară când îl ascult! E din ce în ce mai bine. [citeste in continuare]

Actul I, scena II

(Cadru: cartier marginaş din suburbia lugubră, în strada principală felinar spart, arbori, arbuşti, liene şi blocul de la periferie).
Paşii Marinelei, cu flecurile din fier, se aud din depărtare. E chemarea spre inocenţa pierdută. Se întoarce de la muncă. A fost schimbul III. [citeste in continuare]