Fiecare gura de cafea din ibricul ruginit pe margine are o poveste a ei. Vorbeste despre diminetile prea amare in care lumina se imprastie plictisita in camera cu pereti inalti iar noi bajbacaiam in rutina zilnica. [citeste in continuare]

Am dormit prost, am visat agitat – sunt astenica la fel ca in fiecare inceput de primavara. Sunt absenta de la tot ce se spune in jurul meu. Sunt somnoroasa si imi caut linistea in colturi tacute. Libertate! vreau sa tip prin toti porii dar cuvintele nu vor sa imi asculte comanda. Si atunci tac. [citeste in continuare]

Luxul fericirii pe care nu mi-l pot permite încă. Dimineaţă grea, praf de scrum, alergie şi amnezie. Şi când încerc să uit mă alătur oamenilor care trăiesc şi respiră pentru că nu mai ştiu să simtă. [citeste in continuare]

Meditaţiile de joi dimineaţa - alături de o cafea rece şi sleită nu sunt dintre cele mai productive. Gânduri multe, gânduri proaste, gânduri răvăşite se adună în mintea mea înceţoşată de nestare, nesomn, neînţelegere, nefericire şi toate celelalte ne-uri neauzite dar gândite, nespuse doar murmurate. [citeste in continuare]

Şi ziua abia începe în aburi de pâine prăjită şi ceai negru, în saluturi matinale şi chei zdruncinate nevrotic, în paşi calmi şi gânduri despre nimic. Iar e ambuteiaj pe strada mea… Eu şi maşina de gunoi se pare că avem program comun, sau poate eu sunt ultima care pleacă la ora asta. [citeste in continuare]