Un jazz simplu din vremurile fara complicatii si doua tigari fara filtru. O cafea matura si ganduri redundante la o masa a tacerii. E sedinta ta de psihoterapie, asa ca spune-mi: ce te doare? Sunt cele mai pretioase minute si sunt platita sa te ascult. Esti mai mult decat un lung sir de cifre scris alaturi de o poza nereusita de buletin. [citeste in continuare]

Mi-ar placea sa dorm mult, pana cand se termina ploaia sau timpul. Sa imi ingrop tamplele intr-o perna zgrumturoasa cu miros de levantica si intr-o camera mare, cu ecouri de Chopin. Ti-aduci aminte cat obisnuiam sa rad? Ce concept strain imi pare acum - precum un adulter pacatos ce rareori apare scrijelit pe fata-mi stearsa. [citeste in continuare]

Stiu ca esti ocupat cu salvarea lumii, a copiilor care mor de foame sau boli incurabile, rezolvarea saraciei si a poluarii, a uraganelor si cutremurelor, a gaurilor negre din univers si a reincarnarii, a liberului arbitru si in acelasi timp a autoritatii in fata noastra. Nu o sa iti rapesc mai mult timp, ai lucruri importante de facut... [citeste in continuare]

...pentru că plouă iar alfabetul în culori nu se numără azi.
E ceasul 9 iar ochii înceţoşaţi de greaţă şi sictir se vor închide de data asta. Şi mă gândesc că sunt cele mai ciudate 3 ore de nesomn. Şi mă gândesc că oricum tot ce e bun e interzis, ilegal sau îngraşă…tu de ce ai face excepţie? [citeste in continuare]