Sunt autista si nepasatoare in fata unei lumi care nu are ce sa imi ia. Poate doar un scrasnet de tristete in locul unuia de anarhie. Poate doar o palma de mustrare in locul unei flori ofilite. Gandurile imi spala ochii in care se citeste limpede un suflet in mii de ani de evolutie care inca se lupta cu sentimente inutile. [citeste in continuare]

Azi nu ma pune sa lucrez…azi am chef sa lenevesc intr-o liniste plutitoare de martie friguros.

Azi nu vreau sa fiu idealul de frumusete al nimanui ci mai degraba naturala ca un cartof.

Azi vreau sa raman in pijamale prespalate si decolorate, cu sosete despachetate si haotica in ganduri si sa ma gasesti fermecatoare asa. [citeste in continuare]

Ziua în care am uitat să trăiesc a fost azi, sau ieri, sau nu mai ştiu. Oricare dintre ele pentru că au fost la fel. Ziua în care am uitată să zâmbesc este prima zi pierdută. Şi prima dimineaţă în care soarele nu a răsărit. Şi prima mână întinsă pe lângă care am trecut pasivă. Şi prima lacrimă pe care am ignorat-o. [citeste in continuare]

Destine fugare ale marelui oraş, tocite de umbre anonime şi praf, se împletesc pentru a forma chipuri plictisite ale celor ce nu mai zâmbesc şi urmează agale drumul prestabilit. Nu pune întrebări! – se pare că e deviza. [citeste in continuare]

Pe tărâmul realităţii viaţa decurge normal se pare, spre banal chiar. Am venit să mai dau o geană prin lumea muritorilor care cred că fericirea va veni imediat după ce vor încheia afacerea vieţii, vor câştiga la loto sau îşi vor întâlni sufletul pereche, prin lumea celor care uită să trăiască azi de frica zilei de mâine. [citeste in continuare]

Sunt sentimente alterate, uitate în cufărul ponosit cu amintiri. E căldura halucinantă care ne face să ne pierdem raţiunea. Eşti tu, care uiţi că mă iubeşti şi încerci să îmi vinzi fericirea neştiind că nu dau doi bani pe ea. Sunt regretele înăbuşite şi gesturile fade care trădează superficialitate. [citeste in continuare]