As vrea sa scriu despre nimic dar nu-mi gasesc cuvintele, in incercarea de-a lasa in urma ceva ce merita povestit.

As scrie despre viata dar ma gandesc ca ea a ajuns deja o scuza prea banala pentru a strange obiecte si nimic altceva. [citeste in continuare]

Un jazz simplu din vremurile fara complicatii si doua tigari fara filtru. O cafea matura si ganduri redundante la o masa a tacerii. E sedinta ta de psihoterapie, asa ca spune-mi: ce te doare? Sunt cele mai pretioase minute si sunt platita sa te ascult. Esti mai mult decat un lung sir de cifre scris alaturi de o poza nereusita de buletin. [citeste in continuare]

Am ratat ploaia de stele? Nu-i nimic! Probabil nu este primul si nici ultimul lucru pierdut in ceata intr-o noapte prea racoroasa de iarna.  Am pierdut fericirea cu mult timp in urma. La fel si diminetile insorite, pacea, sosetele de casa si ultimul tren catre nicaieri. [citeste in continuare]

Am dormit prost, am visat agitat – sunt astenica la fel ca in fiecare inceput de primavara. Sunt absenta de la tot ce se spune in jurul meu. Sunt somnoroasa si imi caut linistea in colturi tacute. Libertate! vreau sa tip prin toti porii dar cuvintele nu vor sa imi asculte comanda. Si atunci tac. [citeste in continuare]

Sunt sentimente alterate, uitate în cufărul ponosit cu amintiri. E căldura halucinantă care ne face să ne pierdem raţiunea. Eşti tu, care uiţi că mă iubeşti şi încerci să îmi vinzi fericirea neştiind că nu dau doi bani pe ea. Sunt regretele înăbuşite şi gesturile fade care trădează superficialitate. [citeste in continuare]