Destine fugare ale marelui oraş, tocite de umbre anonime şi praf, se împletesc pentru a forma chipuri plictisite ale celor ce nu mai zâmbesc şi urmează agale drumul prestabilit. Nu pune întrebări! – se pare că e deviza. [citeste in continuare]

E ca un sketch prost al unui artist de mâna a doua. E povestea scrisă în grabă pe un peron al gării al cărei nume nu-l mai ştiu. Era un chioşc la care oamenii beau bere neagră şi se uitau absenţi la vagoane! E privirea ei insensibilă în timp ce bate un ritm de neînţeles cu unghiile perfecte în noptiera franţuzească. [citeste in continuare]

Sunt sentimente alterate, uitate în cufărul ponosit cu amintiri. E căldura halucinantă care ne face să ne pierdem raţiunea. Eşti tu, care uiţi că mă iubeşti şi încerci să îmi vinzi fericirea neştiind că nu dau doi bani pe ea. Sunt regretele înăbuşite şi gesturile fade care trădează superficialitate. [citeste in continuare]