Probleme tehnice

15/11/2009

S-a stricat. Era inevitabil şi destul de previzibil. Aşa că mă duc frumos la un nea’. Toată lumea cunoaşte cel puţin un nea’.. adică omul priceput la toate care face, desface, pune, instalează, dezinstalează, zugrăveşte. Meşter pe numele lui mic, nea’ Ion a învăţat meserie de la tatăl său, care la rândul lui a prins şpilu de la tatăl tatălui său care ştie pe cineva de mai repara câte una alta. Atelierul aduce mai degrabă cu un garaj ponosit cu tablă verzuie de mucegai şi liene în care întotdeauna am avut senzaţia că sunt ascunse cadavre.

-Să trăiţi! spun eu spăşită. Ştiţi.. am venit şi eu cu problema aceea. Nu mai merge maşina.

Nea’ Ion îşi ridică ochii din fierătaie, îşi propteşte ochelarii legaţi cu sfoară de frunte, se ridică tacticos de pe buturuga ce servea pe post de scăunel, îşi trece sinuos mână pe după ceafă şi exclamă molcom:

-Păi ce are?

-… (pauză. Nu ştiam dacă e întrebare capcană sau nu) Păi.. nu mai merge! Dacă ştiam ce are o făceam singură. Aşa am venit la dumneavoastră.

Nea’ Ion făcu câteva ture prin dreptul maşinii de parcă o curta, oprindu-se mai mult de 4 secunde lângă ţeava de eşapament pe care probabil a gasit-o destul de interesantă.

–   Apăi, ce i-ai făcut?

Îmi venea să îi spun ca am o bănuială că ar fii de la unghiul bujiei sau poate sunt probleme cu scurgerile de ulei pe partea cu delcoul cauzate de o îmbinare palier ax came cu chiulasa, dar am zis să ma abţin să fac pe deşteapta şi am preferat să bag o clasică: – Nu ştiu bre, nu ştiu. Vezi şi mata ce are!

Am lăsat maşina, două ore mai târziu mă duc să o iau. Nici el nu ştie ce avea, dar a umblat pe acolo, a dat cu degetu, a suflat în chestii şi deocamdată merge. Până data viitoare…