Avem săli de fitness pentru remodelare şi întreţinere. Ţinem diete stricte pentru o viaţă „mai sănătoasă”. Avem consilieri pentru că nu putem să luam decizii singuri. Citim reviste de modă pentru că nu ştim cum să ne îmbrăcăm. Avem agenţii de turism pentru ca nu mai ştim să fim spontani. Avem baloane meteorologice pentru că nu ne plac zilele ploioase. Planificăm tot, planificăm mult, planificăm fără rost. Avem quick-date-uri sau blinde date-uri pentru că nu avem timp să ne îndrăgostim. Avem divorţuri la minut pentru că am uitat să luptăm pentru lucrurile în care credeam.

Avem bone, substitut de parinţi şi cămine cu program prelungit pentru a compensa timpul cu copiii. Avem opţiuni rapide de mesaje la telefoane pentru că am uitat să scriem scrisori. Avem cafea instant pentru că nu ne place să aşteptăm. Avem feed-uri pentru toate veştile rele care trebuie să circule repede. Avem calmante şi antidepresive pentru toate stările anxioase.  Nu suportăm să fim singuri motiv pentru care s-au inventat cluburile, barurile şi toate locurile de socializare inutilă.

Logica dezarmantă face uzura somnolenţei mele. Aşa că închin un toast pentru sunetul liniştii care îmi invadează pupilele şi închid ochii obosiţi de frivolităţile trecătoare. Şi pentru că nu pot să fiu umilă atunci o să fiu consecventă, pentru că nu pot să fiu religioasă atunci o să fiu spirituală, pentru că nu pot să fiu alta mă voi reinventa în fiecare zi,  pentru că nu pot sa fiu lângă tine atunci nu o să mai fiu deloc.

1- se îmbată ca porcii exact când ai cea mai mare nevoie să cumpere, să care, să urce sau să desfacă ceva. Şi pe lângă toate treburile anterioare pe care trebuie să le faci, acum mai ai şi o omidă ambulantă pe care trebuie să o tragi după tine până acasă.

2- cumpără cele mai urâte ornamente posibile pentru că nu au pic de simţ estetic. Pe principiul: „ăsta ce are? Nu e tot globuleţ?” cu referire la o hidoşenie în formă de cârnat lunguieţ, bombat şi cu ţepi. Şi apoi tot ei se enervează pentru că nu înţeleg de ce stăm atât de mult să asortam luminiţele cu beteala cu renii cu globuleţele şi cu restul micilor artificii.

3- spun cele mai jenante bancuri la reuniunile cu familia. Sub auspiciile câtorva pahare în plus şi a bunei dispoziţii începe maratonul cu titlul: „asta nu-i nimic… nevasta-mea….” în timp ce tu te uiţi înfrigurată la cuţitul de lângă el: să tai tortul sau să-l căsăpeşti. De obicei tai tortul si apoi se revine la motivul nr. 1.

4- îşi cheamă toţi prietenii să se înfrupte din bunătăţile pe care le-ai robotit cu greu. După ce te-ai asudat toata ziua să faci ornamente şi platouri, să pui şerveţele asortate cu broderoul farfuriilor, să aşezi într-o ordine feng shui aperitivele, se năpustesc ca vikingii asupra pradei în timp ce tu trebuie să priveşti calmă măcelul.

5- nu vor să cânte colinde pentru ca e gay, nu îi impresionează zăpada (e prea pussy like), sunt morocănoşi dacă îi pui să facă orice altceva ce nu conţine cuvântul „alcool” în propoziţie, se mişcă prea greu când tu eşti în criză de timp, pun paharul direct pe masă uitând de suporturile pentru pahare.

Pentru ca feminitatea e o stare de spirit. O simti in fiecare dimineata, cand iti intinzi trupul plapand intre asternuturile calde si deschizi abia pe jumatate ochii. Iti permiti luxul inca unui snooze pentru ca e intuneric afara. Iar cand in sfarsit te hotarasti sa faci marele salt auzi vocea cea mai draga din lume care te intreaba pe un ton de neinteles si somnoros: cev vri s mnci ibta mea? Dar nu ai inima sa il trezesti in dimineata asta, la obscena ora de 7.

Si pentru ca toate diminetile mele sunt la fel incerc sa le traiesc diferit. In dezordinea organizata si inteleasa numai de mine imi caut hainele in care ma exprim cel mai bine, imi pun accesoriile care te fac sa te intrebi semnificatia din spatele lor si imi iau cuvintele cele mai potrivite pentru inca o zi in care trebuie sa fiu complexa, puternica intr-un job al barbatilor si delicata si sensibila intr-un job al femeilor. Sunt recuperatoarea firmei, sunt editorialista revistei, sunt colega tuturor, sunt prietana din spatele telefonului roz, sunt sora prea departe de familie, sunt iubita ta. Sunt eu, reinventandu-ma in fiecare zi.

Cu botinele ancorate de gleznele nervoase si geanta supradimensionata pe umarul incarcat imi grabesc pasii catre metrouri aglomerate,  imi caut linistea in spatele mastilor sociale si zambesc de fiecare data la salutul cordial: Buna dimineata, Emma!