25/01/2010
In orice cuplu sunt 2 perioade: cea a numelor si marea maimutareala.
In prima parte, Inceputul, amandoi sunt in perioada de cunoastere si tatonare… o luna de miere prelungita in care trebuie sa iti amuzi partenerul, sa fii fascinant si charismatic, cel mai tare din parcare. In perioada asta de obicei te strigi pe nume pentru ca nu stii sigur daca celui in cauza i s-ar potrivi alintul de ‘pui, mamitica, stapane, cioculet’ sau mai rau, sa nu cumva sa-l fi folosit precedentul. Prin urmare ii spui simplu pe nume. Nu ai cum sa gresesti in momentul in care soptesti plin de iubire si tremur in voce: ’vaai, ce patratele fascinante ai Stanica’!
Din pacate trece repede si intram in stadiul al II-lea al relatiilor, cel in care incepe prosteala. Marea prosteala. Simplul nume nu mai este suficient, asa ca pentru a denota iubirea dusa la paroxism pe care i-o porti trebuie sa il alinti cumva. Stupid, in general. Si incepi cu diminutive si terminatii cu ‘utz’ (cucutz, mamutz, tatutz, puiutz, chiflutz). Pentru fandositi exista intotdeauna termenele imediat inlocuitoare: regina-noptii-si-a-sufletului-meu, tulburatorul-viselor-mele, aerul-pe-care-il-respir (acompaniat de restul frazei “….da-mi si mie painea”), frumusete-inegalabila (“..ai spalat wc-ul azi?”), ravisantul-clipelor-mele-pe-care-le traiesc-pentru-ca-tu-existi (“..spala-mi si mie sostele”).
Ultimul stadiu, despartirea– momentul in care sunt folosite jargoane pentru a evidentia dispretul si ura fata de persoana pe care 5 minute mai devreme o venerai. Reversul medaliei este subliniat prin finetea termenilor ‘retardat imputicos dependet de mama’, ‘pulifrici imbecil’, ‘rahar cu ochi’, ‘coate goale’, ‘stafilococ supuros’, si lista poate continua.
Chiar si dupa mult timp de la despartire, numele nu mai este rostit si nici relevant, ci semnificatia persoanei in viata noastra. Nu este Nicu, ci ‘prostu ala de la tara care nu avea nici izmene pe el’; Care Ion? Aaa…’prapaditul cu inceput de chelie’; Vasile – ‘impotentul cu pretentii de intelectual’, X-uleasca -‘obeza cu par pe maini si cos in barbie care m-a parasit, oricum era urata, nici nu imi placea de ea dar am stat cu ea la vraja’.
Prin urmare… de ce avem nevoie de nume? Pentru cateva momente de glorie?
© 2024 FHeM | Theme by Eleven Themes
Nuuuu…am vazut eu la o emisiune, nu mai stiu pe ce post, sau e posibil sa fi citit undeva ca de fapt fenomenul asta se numeste “depersonalizare”. Ca atare nu mai vedem omul de langa noi, ci il depersonalizam in functie de etichetele personale si sociale. Ca atare omul X cu care esti casatorit/a dupa divort devine alcoolicul ala care m-a lasat cu 2 copii. Interesant e faptul ca nu incerci sa vezi dincolo de eticheta decat in cazul unor personalitati importante dive sau actori pentru ca in situatia asta ei au niste etichete suplimentare si atrag exact ca zorzoanele dupa gentile inflorate si inpaietate!
As mai dezvolta, dar trebuie sa si muncesc azi!
Haahahahahaha Super comic postul asta!!! Trebuia sa pui si tu Statica sa fii in trend :))))))) (nu stiu exact cine era si ce a facut dar am auzit vorbindu-se des de el printre gospodine). In rest ai maaaaare dreptate, iar maniera in care ai relevat perioadele de relationare e bestialaaa!!!
Ar trebui insa sa specifici pentru necunoascatori ca tu esti o editorialista si o ‘redactorita’ super tare si scrii din experientele … altora :)))
:))
Numele este punct de pornire. Nu ai cum sa incepi cu ‘mare a maimutareala’. In acelasi timp serveste si in timpul barfei cu alte persoane pentru a identifica personajul despre care se vorbeste.
mie imi place nickul de “tati”, pe care am inceput si eu sa il folosesc lately… 😀 si nici nu se termina cu “utz” 😀
@vij bine tati; sa te invat cu gravatar sa iti bagi un mare T acolo de la ‘T A T A L lor’
@ Misha: Suntem pe aceeasi lungime de unda, am citit aceleasi carti suntem desteptele p..:) Altfel spus, si eu am muncit azi! Iar depersonalizarea..been there, done that
@ Irina: Statica? Si eu am auzit de el dar nush exact de unde.. Da sury, eu sunt maaare editorialista si noroc ca am muulte surse de inspiratie in jurul meu :)).. eu nici nu scriu din experienta proprie! 🙂
@ Razvan Roman: Hoppaa..lume noua :P!
@ vij: Hai bine, tati..treaca mearga..
Eu chiar il iubesc pe bubu! 😀
@ Flo: N-a afirmat nimeni contrariul…hai si ‘bubu’ merge 🙂
Interesting, I`ll quote it on my site later.
Dougles
frumos 🙂
@ana: pai nu-i asa? acu’ pe bune 🙂