Uneori

28/02/2013

Uneori mergem prea repede catre destinatii impuse, calatorim prea rar, fumam prea mult in zilele de joi, vorbim prea putin cu adevarat, discutam prea multe nimicuri, vedem curcubeul in alb si negru, cheltuim bani pe care nu ii avem pentru a impresiona oameni care nu ne plac, claxonam prea des si ne enervam prea repede.

Alteori dam mesaje prea multe, spunem lucruri putine, radem incet sau nu mai suradem deloc, vizionam filme multe, filme proaste, citim putin, uneori deloc, lasam capul in jos si mergem grabiti, salutam rar si nu ne cunoastem vecinii, invinuim repede si ne asumam putine, mancam mult, iubim grabit si suferim furtunos, cream drame si acceptam conflicte, facem exercitii putine, luam pastile prea des, purtam incaltaminte incomoda si bijuterii opulente, ne dorim fericirea asteptand de la altii sa ne-o aduca, cautam sensul vietii in cesti de cafea si semnificatii ascunse in spatele cuvintelor nespuse, mintim ca sa acoperim greseli nascute din rusine iar apoi mintim mai mult pentru a ne pastra intacte mastile sociale.

Adesea aniversam anii din viata noastra fara sa ne gandim la viata din anii nostri, cantam zgomotos si inghitim lectii servite de catre altii, bifam cartele la intrarea in corporatii si asteptam pe scaune rotative sa se intample ceva maret, ne plangem de plictiseala dar frica ne imobilizeaza sa schimbam ceva, cautam provocari absurde, ne ascundem intentiile si gandurile in spatele zambetelor sardonice caci, Doamne fereste, ar fi de-a dreptul absurd sa spunem macar o data ce simtim cu adevarat. A fi vulnerabil este cu mult mai rusinos decat a fi nefericit!