Anatomia gandurilor

03/09/2014

Obisnuiam sa cred ca oamenii vin si pleaca din viata noastra atunci cand ne-au invatat lectia necesara. Si, uneori, se intorc pentru teste si verificari, pentru teze si examene-fulger. Apoi am decis sa nu ma mai agat de cusatura de la pantalonii prinsi cu scai iar asta pentru simplu motiv ca ancora pe care nu o ridici la timp iti ingreuneaza mersul pe marea care este oricum prea agitata. Asa ca, momentan, doar privesc in gol sau in plin si nu mai fac supradoza de ganduri.

Ar trebui sa existe o clinica de dezintoxicare pentru cei care sufera de scenarita. La primul screening sa bage in priza perna care iti afiseaza toate gandurile din timpul insomniei iar apoi sa le dea delete. Sa stai o vreme in spatiul asta dintre ieri si maine, in vidul ingalbenit de proiectii si sa le lasi sa treaca pe langa tine. Apoi sa iti dea voie sa te plimbi intr-o camasa de forta prin tacerea dintre aici si acolo, sa gusti in regim preferential gesturile recurente, sa rascolesti in gustul cald si intepator de portocale. Dupa o perioada, cand scenarita nu ar mai reprezenta un pericol real pentru sanatatea ta psihica si emotionala, ai putea sa intinzi pe paine doar silabe cu miros de tei si sa reinveti utilitatea limbajului. La sfarsit, cei care incheie cu succes programul, nu primesc o diploma, nici aplauze si nici cadouri ci doar sunt lasati sa plece in viata lor, cu seninatate.

Cei care si-au uitat trecutul sunt cu mult inaintea noastra, a celor care am ramas inca prizonieri!