03/12/2014
Inceteaza sa imi mai raspunzi la telefon… o zi, doua, apoi un an. Lasa-l sa sune in nestire si apoi inchide-l cu un gest simplu dar sigur.
Fa-ma sa ma simt mica si neimportanta, nu ma lua in serios sau, mai mult, ia-ma peste picior. Razi zgomotos atunci cand iti povestesc ceva important si spune-mi cum este cel mai caraghios lucru pe care l-ai auzit. Repeta asta de fiecare data pana cand incetez sa mai vorbesc. Apoi umple tacerea cu meschinarii, lucruri banale si lipsite de importanta, sens sau consistenta.
Nu ma face sa rad, sa surad sau sa zambesc. Ignora-ma cate putin in fiecare zi si preocupa-te de ceea ce este cu adevarat important in lumea ta.
Verifica-ti telefonul cat mai des, ca si cum acolo se intampla ceva adevarat semnificativ. Scrie mesaje lungi si raspunde la toate mailurile ce suporta amanare. Aboneaza-te la reviste pe care nu le vei citi niciodata, spune-i ‘la multi ani’ celei mai indepartate cunostinte, scroleaza facebook-ul si joaca-te candy crush.
Renunta la gesturile mici si ia-ti gandul de la cele mari. Nu ma tine de mana ca un gest simbolic al complicitatii dintre noi, nu-mi aranja parul dupa ureche, nu te uita in ochii mei, nu-mi incalzi mainile cand imi este frig, ia-ma de la sine inteles.
Fii defensiv de fiecare data cand iti vorbesc si ia totul personal. Ignora problemele si reactioneaza impulsiv la orice replica, ca un afront personal la adresa fiintei tale, ca si cum ar fi un atac bine orchestrat de catre un dirijor surd. Simte-te lezat in masculinitate si fii suparat, din principiu. Ramai asa cat mai mult, apoi comporta-te ca si cum nu se intampla nimic, cu adevarat.
Flirteaza cu alte femei, razi zgomotos la glume deplasate, fii misogin, rezuma totul la sex neimplicat, idealizeaza superficialitatea.
Lasa loc de mai bine, de mai mult, de mai frumos, dar niciodata cu mine. Sterge praful de pe vechile amintiri si rememoreaza cum altundeva era mai cald. Fa asta in timp ce iti strangi cu maini umede pelerina de ploaie.
Priveste-ma in timp ce ma afund in tristetea asta de orb ce scoate limba incercand sa simta albul murdar fulgilor de zapada din prima zi in care soarele a ratat intalnirea cu timpul.
Fa-ti planuri si apoi uita de ele. Promite-mi stelele dar vino cu becuri arse. Sparge oglinzile si arunca cioburile in care mimezi fericirea. Pune cu picatura si gusta cu varful limbii din mine iar apoi fugi ca si cum am dat cu spirt pe o rana veche. Toarna-mi in ureche zoaie de reprosuri pana se infunda iar apoi intreaba-ma de ce nu te mai aud.
Alergam cu viteza luminii in jurul soarelului si avem nevoie de idei fixe pentru a ne ancora intr-o realitate duala. Iar drumul asta catre nicaieri e croit dinadins de catre un zilier ce si-a luat liber in ziua in care aveam intalnire cu iertarea.
‘Avem nevoie de lumina, suntem prea batrani sa orbecaim. Intunericul este pentru incepatori.’
© 2025 FHeM | Theme by Eleven Themes