Old friends, new habits

18/03/2017

Sunt facuta din franturi si plamadita dintr-un mix straniu si imperfect intr-un bol in care s-au uitat masurile necesare. Asa ca am cam multe dintr-unele, presarat dintr-altele, mai deloc din majoritatea si la limita functionalului din cele mai multe.

De niste timp imi oblojesc singura ranile si le ascult precum o precupeata ce a invatat din lectia timpului ca soarta ti-o mai faci si singur. Imi ascund aripile sub crize de identitate si uneori mai scriu, deseori tac si intotdeauna simt. Ieri mi-am invitat la masa niste vechi prieteni si i-am intreb ce mai fac. Au venit cu daruri, cum deseori se intampla, am baut vin, am vorbit despre invataturi si ne-am promis ca o sa ne mai vedem din cand in cand. In ordinea numerelor de pe tricou, iata invatatii celor mai bune lectii de viata:

• Furia

imi arata care sunt lucrurile care ma pasioneaza, unde-mi sunt limitele si ce cred ca ar trebui sa schimb in mine. Deseori furia imi aduce aminte ca am dezvoltat atasamente inutile si adevaruri absolute si ca este nevoie sa le dau voie lucrurilor sa fie in orice forma aleg sa se manifeste.

• Dezamagirea

imi arata ca am incercat ceva insa nu a iesit asa cum imi imaginam. Totdata imi arata ca nu am transformat experienta in apatie si ca inca imi pasa.

• Vinovatia

imi arata ca imi traiesc viata conform asteptarilor altora si, cum e firesc sa se intample in astfel de situatii – esuez.

• Rusinea

imi arata ca ma raportez in exterior pentru a cauta justificare sau alinare pentru trairile interioare. Rusinea e un kind reminder asupra faptului ca e nevoie sa ma reconectez cu mine si sa renunt la credintele altora despre cine ar trebui sa fiu.

• Anxietatea

imi arata ca am ramas blocata intre o experienta trecuta neplacuta si frica pentru un viitor ce nu s-a intamplat. Anxietatea imi aduce aminte sa ma intorc in prezent si sa fiu prezenta acum.

• Tristetea

imi arata cat de mult imi pasa, intensitatea sentimentelor si faptul ca imi dau voie sa traiesc intr-o lume imperfecta dar intotdeauna frumoasa intr-o maniera pe care, poate, nu o inteleg imediat.

• Disconfortul

imi arata ca sunt in punctul unei schimbari, ca am posibilitatea sa schimb scenariul: in loc sa fac tot ce am facut si sa ma astept la alt rezultat, sa aleg altceva de data asta.

• Resentimentele

imi arata oglinzile pe care nu le accept si imi dau ocazia sa le lustruiesc, imi indica unde anume traiesc in mintea mea si in trecut si cum nu ii permit momentului prezent sa fie asa cum este.

Pe scurt, invat in fiecare zi sa fiu eu. Tastez grabita nimicuri cotidiene de o importanta vitala. Ma identific si dezidentific cu proiectiile de pe pereti si invat limbajul semnelor pentru iubiri surdo-mute.