Silly me

Mare petrecere mare. Cu ocazia împlinirii a 30 de primăveri, a 30 de trandafiri în buchetul vieţii a trebuit să socializez cu ocazia unei zile de naştere. În calitate de semi-gazdă, printre atribuţii se număra şi primirea invitaţilor (foarte mulţi de menţionat), schimbarea câtorva replici cu fiecare, atenţii, sugestii, glumiţe, mici bârfe despre cine, cum, când, unde s-a mai maritat, amabilităţi obositoare, zâmbete cu subînţeles şi eterna întrebare: „Dar la nunta ta când dansăm? Ia uite ce băiat frumos ţi-ai găsit, ptiuu să nu vă deochi de simpatici ce sunteţi”.

De asemenea, pe lângă competenţele menţionate anterior mai sunt şi cele legate de copii. Mulţi copii. Toată lumea are copii – clar nu suntem pe cale de dispariţie. Ia-i, jocă-te cu ei, ai grijă să nu se lovească, dă-le în mod egal totul, ţine-i să nu îşi bage mâinile în prize, să nu cadă pe scări, să nu cadă de la balcon, să nu bea rece, să nu transpire, să nu ţipe, să nu plângă. Pentru nişte ţânci cu vârste cuprinse între 4 şi 6 ani au foarte multă energie.

Undeva spre sfârşitul chinului, când lumea s-a mai liniştit, muzica era în surdină şi se mai auzeau vagi şoapte eu eram în verva jocului cu baloanele. Unul dintre puşti a venit să îmi aducă o formă de balon cu două bucle în jurul unui.. să îi spunem în mod generic turnuleţ lunguieţ. În jovialitatea mea cretină am exclamat extrem de ingenuă : „Vaaai ce drăguuuuţ Mihăiţă.. ce ai făcut tu aici? Un iepuraş?” Moment în care a urmat o pauză şi toţi copiii s-au pus pe râs, unul dintre ei spunând pe un ton compătimitor: „Nu! Nu e un iepuraş.. o să îţi dai seama ce este când o să fii mai mare şi o să te mariţi!”. Eu am rămas perplexă numai la idea că un copchil de 6 ani s-a gândit să facă altceva decât un iepuraş din baloane. Sau… poate sunt eu prea naivă. Zău!

Leave a Comment

Comment

Notify me of followup comments via e-mail