Şi uneori..

Fărâme de lumină aberantă şi buletine de ştiri pline de non sens îmi umplu dimineţile fragile. Mâine îmi tot spun ideile cu redundanţa unui ceasornic nedrept care-mi spală păcatele. Poate că aş vrea dar nu pot, poate că ai puterea dar nu vrei. Nimeni nu greşeşte. E doar bad timming.

Pielea îmi capătă o culoare vineție cu dungi roșiatice ce prevestesc începutul unui îngheț. Iar tremurul sacadat îmi reamintește că sunt doar umană. Banalul există pentru a-mi servi drept mărturie a zilelor ce continuă să treacă fără ritm sau sens. Așa că hai să închidem ochii și să ne mințim iar că e bine. E pragmatismul pe care mă străduiesc să îl cred. Tăcerile care se prelungesc și pauzele de cafea mă fac să uit că sunt doar tristă.
Iar uneori pur și simplu e gol.

Leave a Comment

Comment

Notify me of followup comments via e-mail