09/04/2010
Sunt autista si nepasatoare in fata unei lumi care nu are ce sa imi ia. Poate doar un scrasnet de tristete in locul unuia de anarhie. Poate doar o palma de mustrare in locul unei flori ofilite. Gandurile imi spala ochii in care se citeste limpede un suflet in mii de ani de evolutie care inca se lupta cu sentimente inutile. Mi-am uitat scopul, am pierdut misiunea si m-am alaturat betivilor de munca din tramavaie pline care sunt dusi spre celula suferintei precum haite spre hingheri: spasiti, somnorosi, bodoganind de neinteles.
Sunt ca in pilda cu broscuta, singura care a reusit sa ajunga pe munte si asta pentru ca era surda. Ei bine, eu sunt autista si fug de schizofrenia asociata geniului. Nu sunt frumoasa daca frumusetea inseamna spoiala pe un ten tern in culori vinetii sub care nu se ascunde nimic altceva decat gol. Nu sunt nici macar placuta daca asta inseamna sa rad la glumele teatrale fara umor sau substrat. In ritmuri de chitara neacordata inca dansez nemurirea stangaci in sosete rupte si stiu ca ma reintorc in etern razand sfindator in fata oricui ma contrazice. Pana atunci ne jucam iubirea intr-o ceasca mare, mare de cafea si ne vindem fericirile trei la un leu precum o precupeata obosita care vrea sa termine si ultima gramajoara ca sa isi odihneasca mainile ciubotite de urzici.
Nu suntem intr-o drama ci doar intr-o comedie prost inteleasa!
© 2024 FHeM | Theme by Eleven Themes
nu cred ca faci parte din lumea noastra!?
Adica cum?
@Marcel Pircalabescu: Niciodata nu am zis ca as face parte!
@Vlad: Iti fac o schita 😉
Ce post super!!! Din ala profund, genul meu.
P.S. Salutari Marcel!
@Irina: Pai mai bagam si cate unul d’asta, sa nu creada lumea ca sunt o superficiala!
P.S: Salutari Marcel 🙂
asa faci tu cand te enervezi?????? atunci te iubesc…
@map: Da… mai dansez si in sosete rupte :”>