Dear future me

26/09/2012

Si-am lasat in urma praf de pulbere din stele si-am inceput sa scriu cu mana stanga a pragmatismului si vietii simple, cotidiene si a naibii de frumoase. Nu mai sunt cea de acum 4 ani, nici cea de acum 3 ani si nici macar cea de ieri, dar cumva, port in mine toate varstele si vietiile si cuvintele spuse si nespuse de la inceputul timpului.

E bine sa ai o sora prin preajma, un iubit alaturi,  prieteni in zona, un terapeut la un telefon distanta, cosuri cu carti in tipla sau desfacute si pahare inalte de vin rosu, facute pentru a fi sparte. Este eliberator cand incetezi sa iti doresti sa schimbi lumea si incepi sa faci pace cu tine, cautand nu sa fii pe placul oamenilor a caror parere nu conteaza ci sa te accepti pe tine. Cred ca sunt cele mai banale lucruri pe care le-am spus vreodata dar drumul pana aici a fost lung si anevoios.

Mi-am scris o scrisoare, m-am iertat, am acceptat, am plans, am dramatizat, am rupt ciclul transgenerational de tristete, vina sau rusine, am aplicat tehnici, am vorbit cu scaune goale, am facut proiectii cat casa poporului, apoi mi le-am asumat, am facut terapie, yoga, pilates sau te miri ce alte alte strecinguri in urma carora am ramas cu incheieturi fragile dar liniste si rabdare, am dormit mult, apoi am dormit mai putin, am citit pana cand mi s-au incetosat ochii, apoi mi-am pus ochelari si am luat-o de la inceput, mi s-a incretit pielea de atata infuzie si nasul de mirosuri tari iar acum sunt bine. In sfarsit, sunt bine!

Asa ca, dear future me (www.futureme.org), ti-am scris acum pentru mai tarziu. Ti-am scris acum, 26 septembrie 2012, intr-o zi frumoasa de toamna, cu Zaz in casti – ce cliseu sunt – pentru cand vei creste la fel de frumos, asteptand sa-mi povestesti despre cum ai invatat sa fii ok cu faptul ca zambesti si ti se vede jumatate de gingie, cum ai descoperit sa desfaci, in sfarsit, capacele de muraturi sau dulceata, sa dansezi ciuleandra, daca ai gasit raspunsul la intrebarea “oare mintea prevede sau creeaza?”, cum te-ai descurcat cu primul client in terapie, daca ai ajuns in India si cat de mare este un tren mic.