Idealism

08/05/2013

Ador mirosul de dupa o ploaie de vara si cum parca a sters cu un burete mov toata tristetea. Ador cartile vechi, un pic murdare in coltul paginilor de degetele nerabdatoare ce asteapta urmatoarea fila, urmatoarea poveste. Imi plac oamenii si momentele lor de sinceritate si vulnerabilitate maxima. Iubesc pernele moi, in care iti afunzi gandurile pana in zori, paturile nefacute care pastreaza inca forma trupurilor ce le-au posedat si asternuturile in care uiti ca esti muritor. Imi plac scurtele momente in care minte se blocheaza si ii face loc subconstientului sa reactioneze, imi place spontaneitatea oamenilor care nu au nevoie de aprobare pentru a-si manifesta creativitatea.

Imi plac pantofii comozi si toate drumurile care ma duc spre mine. Imi place muzica pe care corpul meu o asculta necontenit, un zumzait constant care imi aduce aminte ca sunt vie iar norii au forma gandurilor mele. Imi place privirea din ochii oamenilor atunci cand au cele mai mari constientizari. Iubesc povestile nespuse din spatele telefoanelor care nu au sunat sau au sunat prea mult si nimeni nu a raspuns, ale florilor ofilite pe noptiera, ale cuvintelor care au ramas blocate in piept si tot ce s-ar fi putut intampla daca ar fi fost rostite.

Ma indragostesc de oameni in fiecare zi, de gesturile simple de bunatate ale strainilor, de fețele fara machiaj si masti sociale, de despartirile fragile si noile inceputuri senine, de umbrelele uitate in colturile carciumelor prafuite, de gustul marii si al nisipului pe pielea infrigurata, ma indragostesc de umanitatea din privirile pierdute si apoi regasite, ma indragostesc de mine in fiecare zi.

Sunt o idealista, nu stiu incotro ma indrept insa sunt pe drumul meu.

One Comment

  1. Flo says:

    Prea multe cuvinte pentru a recunoaste ca esti narcisista 🙂 ai si de ce.

    ReplyReply

Leave a Comment