Azi nu ma pune sa lucrez…azi am chef sa lenevesc intr-o liniste plutitoare de martie friguros.

Azi nu vreau sa fiu idealul de frumusete al nimanui ci mai degraba naturala ca un cartof.

Azi vreau sa raman in pijamale prespalate si decolorate, cu sosete despachetate si haotica in ganduri si sa ma gasesti fermecatoare asa. [citeste in continuare]

Era seara iar eu ieseam de la serviciu. Tarziu, la ora in care pasagerii amorezati aburesc geamurile cafenelelor si isi soptesc vorbe despre inceputuri si viitor si sperante si minciuni placute. [citeste in continuare]

Am dormit prost, am visat agitat – sunt astenica la fel ca in fiecare inceput de primavara. Sunt absenta de la tot ce se spune in jurul meu. Sunt somnoroasa si imi caut linistea in colturi tacute. Libertate! vreau sa tip prin toti porii dar cuvintele nu vor sa imi asculte comanda. Si atunci tac. [citeste in continuare]

E dimineaţă.. e inuman de devreme. Nebunia de luni nu a început. Ochii zgomotoşi cu logoree matinală sunt încă adormiţi. [citeste in continuare]

N-am înteles niciodată nondirectivitatea, deşi e megapracticată. Iubiri declarate prin sms, înjurături şi beţe în roate prin mail, întâlniri prin porumbei voiajori care mor până la destinaţie. În schimb am susţinut de fiecare dată principiul "hic et nunc"(adică aici şi acum). [citeste in continuare]

Nu am chef de nimic, nici măcar de mine. Nu am chef de imaginea din oglindă care e din ce în ce mai palidă, cu faţa longilină ce încearcă să îmi comunice ceva, dar am încetat să o mai ascult de o vreme.
Sunt obosită …lasă-mă! Nu sunt zilele mele bune, şi ştiu că am avut destule. [citeste in continuare]

E apa plată, şi altădată era cafea matură…cafeaua rece, amară si neagră, cum îmi plăcea să o numesc, în dimineţile prea urâte care făceau disonanţă stăriilor mele de veşnică nemulţumire. [citeste in continuare]

Aici începe totul: cu mine! Şi tot aşa se termină. Posibil din cauza eternului narcisism care ma înconjoară, eu şi personalităţile mele multiple simţim nevoia să ne exprimam public, în marea de ciberspaţiu care ne înconjoară.Moto-ul: there will never be another me e mult prea pregnant pentru simplitatea mesajului pe care îl ascunde. [citeste in continuare]