Prima gura de aer fierbinte si inecacios incepe cu ora 7. Este atat de cald incat simt cum mi se prajesc creierii si ultimii doi neuroni care se zbat pentru supravietuire. In sauna matinala incepe rutina umanitatii. [citeste in continuare]

Cand nu voi fi incoltita de turle ale bisericilor galagioase care se inalta peste noapte pline doar de cateva ori pe an de evlaviosi ipocriti ce spaguiesc conducerea pentru un loc mai in fata, pe lumea cealalta… atunci poate voi privi altfel o biserica. [citeste in continuare]

Tu ce [citeste in continuare]

Ce mai facem, ce mai zicem, cu ce ne mai clatim ochii intr-o dupa-amiaza de luni in care astepti sa pleci de la munca?

Despre shopping - viata noastra, ne citim pe aici iar despre prezentari de moda si noutati, in general, pe blogul Envy. [citeste in continuare]

Azi nu ma pune sa lucrez…azi am chef sa lenevesc intr-o liniste plutitoare de martie friguros.

Azi nu vreau sa fiu idealul de frumusete al nimanui ci mai degraba naturala ca un cartof.

Azi vreau sa raman in pijamale prespalate si decolorate, cu sosete despachetate si haotica in ganduri si sa ma gasesti fermecatoare asa. [citeste in continuare]

Era seara iar eu ieseam de la serviciu. Tarziu, la ora in care pasagerii amorezati aburesc geamurile cafenelelor si isi soptesc vorbe despre inceputuri si viitor si sperante si minciuni placute. [citeste in continuare]

Am dormit prost, am visat agitat – sunt astenica la fel ca in fiecare inceput de primavara. Sunt absenta de la tot ce se spune in jurul meu. Sunt somnoroasa si imi caut linistea in colturi tacute. Libertate! vreau sa tip prin toti porii dar cuvintele nu vor sa imi asculte comanda. Si atunci tac. [citeste in continuare]

E dimineaţă.. e inuman de devreme. Nebunia de luni nu a început. Ochii zgomotoşi cu logoree matinală sunt încă adormiţi. [citeste in continuare]

N-am înteles niciodată nondirectivitatea, deşi e megapracticată. Iubiri declarate prin sms, înjurături şi beţe în roate prin mail, întâlniri prin porumbei voiajori care mor până la destinaţie. În schimb am susţinut de fiecare dată principiul "hic et nunc"(adică aici şi acum). [citeste in continuare]

Nu am chef de nimic, nici măcar de mine. Nu am chef de imaginea din oglindă care e din ce în ce mai palidă, cu faţa longilină ce încearcă să îmi comunice ceva, dar am încetat să o mai ascult de o vreme.
Sunt obosită …lasă-mă! Nu sunt zilele mele bune, şi ştiu că am avut destule. [citeste in continuare]