Stiu ca esti ocupat cu salvarea lumii, a copiilor care mor de foame sau boli incurabile, rezolvarea saraciei si a poluarii, a uraganelor si cutremurelor, a gaurilor negre din univers si a reincarnarii, a liberului arbitru si in acelasi timp a autoritatii in fata noastra. Nu o sa iti rapesc mai mult timp, ai lucruri importante de facut… Nu o sa te intreb de numerele la loto, nu vreau sa castig usor in viata ci corect si cinstit. Nu o sa iti cer sanatatea perfecta ci doar chibzuinta necesara sa o mentin pe cea pe care o am. Nici macar nu o sa-ti cer vreodata socoteala pentru neajunsurile mele, pentru ca am invatat faptul ca imi atrag in viata exact ce am oferit la randul meu. E o lectie buna pe care m-ai lasat sa o tocesc cu greu si sudoare insa pe care poate o sa o asculte nepotii intr-o buna zi, cand o sa le povestesc pe veranda alba si mare..

Inca nu am inteles cine esti tu insa mi-am dat seama cine nu esti. Nu o sa te gasesc intre niste pereti frumos colorati dar plini de oameni infumurati care se cred superiori doar pentru ca reusesc sa se aplece mai cuvios sau sa sarute mai cu patos metale. Tu nu esti acolo! Nu esti nici cioplit stangaci in lemne si nici nu te infatisezi pe stanci sau pe cer, nici in vreo forma de relief vizibila unui ochi care te cauta in nestire si ignoranta, si cu lacrimi fierbinti iti cere un semn al existentei tale astfel incat viata lor sa nu fi fost inutila. Nu esti nici un mosulet prea plictisit care a pierdut sirul evenimentelor unor oameni zbucimati care se lupta in fiecare zi pentru supravietuire si stiu sigur ca nu ai un catastif in care notezi faptul ca astazi am mancat soia. Pe tine nu te intereseaza asta….

Iar daca destinul meu este batut in cuie atunci nu vreau sa il aflu. Nu o sa merg la ghicitoare cu fuste inflorate care imi spun ca o sa-mi gasesc dragostea daca le dau 2 lei si asta pentru ca nu dau 2 lei pe dragostea lor – prefer drumul lung si ocolit al iubirii care se incheie in fiecare seara intre asternuturi moi si reincepe in fiecare dimineta in miros de cafea proaspata. Nu o sa citesc in stele si nici macar horoscopul scris de vreo juna artista cu pretentii de scriitoare fara talent. Astept sa ma surprinda in fiecare zi.

Dar poate imi explici odata, la o ceasca de vorba, cum au devenit lucrurile asa haotice? Daca Adam avea buric? Ce este dincolo de tot? Iar tu cum ai ajuns aici? O sa avem vreodata autostrazi bune si soferi calmi? Oare Pamantul este iadul altor planete? Cum au fost construite piramidele? Cand o sa ai timp..odata… desi tu ai tot timpul din lume se pare ca eu ma zbat intre termene limte impuse de corporatisti si sunt mereu cu o zi in urma tuturor lucrurilor pe care trebuia sa le fac deja. Dar asta este o alta poveste. Nu ma intorc pentru ca nu am plecat nicaieri de fapt… dar tu probabil stiai asta deja.

In numele iubirilor apuse inchin postul de azi. Aici…

Poti cumpara un loc pe Luna dar nu poti cumpara Universul.

Poti cumpara o femeie dar nu ii poti cumpara sufletul.

Poti cumpara pantofi dar nu poti cumpara mersul.

Poti cumpara medicamente dar nu poti cumpara sanatatea.

Poti cumpara carti dar nu vei cumpara experienta.

Poti cumpara nisipul dar nu poti cumpara alergatul prin el.

Poti cumpara un tablou dar nu vei cumpara arta.

Poti cumpara un inel dar nu poti cumpara o casnicie.

Poti cumpara un clovn dar nu poti cumpara rasul.

Poti cumpara un pat dar nu poti cumpara somnul.

Poti cumpara diamante dar nu poti cumpara stralucirea.

Poti cumpara creme si tratamente de intretinere dar nu pot cumpara tineretea.

Poti cumpara Xanax dar nu poti cumpara linistea.

Poti cumpara haine dar nu poti cumpara caldura.

Poti cumpara avioane dar nu poti cumpara zborul.

Poti cumpara becuri dar nu poti cumpara lumina.

Poti cumpara ecstasy dar nu poti cumpara fericirea.

Poti cumpara oameni dar nu poti cumpara demnitatea.

Poti cumpara o vedere dar nu vei cumpara apusul de soare.

Poti cumpara reviste de moda dar nu poti cumpara stilul.

Probabil pentru toate celelate exista MasterCard….

Ziua în care am uitat să trăiesc a fost azi, sau ieri, sau nu mai ştiu. Oricare dintre ele pentru că au fost la fel. Ziua în care am uitată să zâmbesc este prima zi pierdută. Şi prima dimineaţă în care soarele nu a răsărit. Şi prima mână întinsă pe lângă care am trecut pasivă. Şi prima lacrimă pe care am ignorat-o. Şi primul şoptit timid pe care l-am ironizat. Şi prima insultă pe care am adresat-o din răutate. Si prima îmbrăţişare pe care am îmbrâncit-o. Şi primul apel respins. Şi primul loc pe scaun pe care nu l-am cedat. Apoi au urmate toate celelalte. Prima oara a dispărul râsul…apoi şi surâsul. E nevoie de o “prima oară”pentru a se crea un precedent. Restul e istorie!

Bunul simţ nu se dezvoltă pe stradă. Atitudinea nu se exersează în oglindă. Umorul nu se învaţă la ştiri. Iubirea nu se citeşte din cărţi. Durerea nu se exprimă în cuvinte…aşa că spune-mi: poţi să fii fericit? Şi dacă da, la ce oră?

Cum ţi-ai descrie viaţa prin momente? Cum ai descrie un moment din viaţa ta?

Pentru ca celor de la Garbo le place cum scriu… asa ca articolul de azi: “Unde dragoste nu e… de ce nu e?” se gaseste aici.
Enjoy!

Pentru că lor le place cum scriu. Aşa că textul de azi este aici.

Musteşte în aer un fum ciudat de îmbâcseală şi nervi întinşi. Azi nu sunt pacifistă!